marți, 10 februarie 2009

PRIVIND ÎN ZAREA INIMII...



" Acela care s-a despărţit de rău va cunoaşte amănunţit toate păcatele pe care le-a făcut împotriva lui Dumnezeu, deoarece nu-şi vede păcatele până nu se desparte de ele cu durere. Cei ce ajung la această stare găsesc plânsul, rugăciunea şi ruşinea în faţa lui Dumnezeu, amintindu-şi de reaua lor legătură cu patimile. Să stăruim deci, fraţilor, după puterile noastre, şi cu ajutorul lui Dumnezeu, după mulţimea îndurărilor Sale. Dacă nu ne-am păzit inima întocmai ca Părinţii noştri, să încercăm cel puţin să ne păzim trupurile, după cum ne cere Dumnezeu, fără de păcat, şi să credem că la vremea foametei va fi milostiv cu noi după cum a fost cu sfinţii Săi."( AVVA ISAIA)

" Dacă cineva nu crede, nu poate îndura încercările din afară. Şi dacă nu acceptă cu bucurie încercările, nu poate zice Domnului:Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea( Ps. 90,2). Şi dacă nu aleargă la Cel Preaînalt, nu va avea iubire în adâncul inimii sale. Şi dacă nu are iubirea, nu o va semăna, nu va străluci lumina slavei feţei lui Dumnezeu, ci va fi lipsit de ea..."( SF. SIMEON NOUL TEOLOG)

Un comentariu:

Mariana spunea...

,,Şi dacă nu aleargă la Cel Preaînalt, nu va avea iubire în adâncul inimii sale. Şi dacă nu are iubirea, nu o va semăna, nu va străluci lumina slavei feţei lui Dumnezeu, ci va fi lipsit de ea..."( SF. SIMEON NOUL TEOLOG)

După ce am citit cele scris, mi-au dat lacrimile, şi am simţit nevoia să mă rog...să vorbesc cu Dumnezeu în cea mai adâncă smerenie, să îi mărturisesc că am atâta nevoie de El în sufletul meu!...

O, Doamne, vino cu Iubirea Ta şi cu puterea ta în inima mea atât de slabă!