Privindu-l pe Gheron Iosif Vatopedinul ai spune că e un om care doarme şi visează cel mai frumos vis cu putinţă...
Dar, de fapt, Bătrânul a murit şi surâsul său nu e umbra unui vis, ci mărturia unei fericite întâlniri cu veşnicia...
Acesta e surâsul celor care-n această viaţă, în Numele lui Hristos, se împotrivesc somnului şi viselor acestei lumi...
Chipul lui Gheron Iosif e o candelă din Biserica de Sus... O candelă în care arde, cu lumină lină, surâsul Ortodoxiei...
Părinte Iosif, roagă-te şi pentru mine, cel întunecat de mulţimea păcatelor!
3 comentarii:
iata un suras care releva fericirea intalnirii cu Isus...iata IUBIREA...
Aici se vede clar ca omul nu moare ci trece la cele vesnice, la viata vesnica, la FERICIREA desavarsita
Ce minunat este....cata simplitate, cata maretie...
Trimiteți un comentariu