marți, 28 iulie 2009

AM ÎNNEBUNIT?



PĂCATUL ESTE IUBIREA FAŢĂ DE DUŞMANUL SUFLETULUI TĂU,
DIAVOLUL, ŞI VRĂJMĂŞIA CU DUMNEZEU.(Cuv. Paisie Aghioritul)
Aceasta este, pentru mine, cea mai bună definiţie a păcatului, cea mai lipsită de echivoc.
Este un diagnostic dur, dar exact! Este diagnosticul unui doctor priceput care cunoaşte boala perfect. Şi e nevoie de un diagnostic precis pentru a putea aplica tratamentul potrivit...
Definiţia Cuv. Paisie ridică toate vălurile de pe o realitate duhovnicească pe care modernitatea a înmuiat-o cu pietismul ori a stilizat-o cu teologia academică, transformând PĂCATUL în doină sau concept: prima, pentru profit sentimental, iar cea de-a doua, pentru ca să dea referatelor de aramă sunătoare ale teologiei scolastice ecou de Tradiţie....
Dar, în joc sunt sufletele noastre...
Acum, datorită unei astfel de definiţii, ştiu ce se ascunde în întunericul inimii mele... Nu-mi mai fac iluzii..., dar am nădejde! Căci se termină discuţiile şi începe lupta! Intrăm, cu viaţa duhovnicească, din imaginar, în concret!
Va să zică îl iubesc pe diavol...
O cred, pentru că asta explică multe, dacă nu totul... Încep să înţeleg de ce se roagă psalmistul să fie izbăvit de cele ascunse ale sale...
Încep să întrezăresc de unde îşi înnoieşte puterea greşeala mea sau unde trebuie să ajung cu focul Numelui lui Iisus...
Şi mai ales înţeleg de ce toate cele din jur mă cheamă afară din mine şi de ce pentru această lucrare esenţială a vieţii creştine există o Ortodoxie de diversiune, exterioară, o mască mortuară a lui Hristos, şi încă una de aur şi pietre scumpe! Pe care diavolul îţi sugerează să ţi-o aşezi pe faţă ca să-ţi câştigi asemănarea: când de fapt, gestul te transformă în mormânt văruit!
Înţeleg apoi, mai bine, rolul presiunii psihologice a lumii, cu toate observaţiile şi etichetele ei: habotnic, fanatic, taliban, fundamentalist.... Chiar dacă nu mă face să mă lepăd de Hristos e suficient că mă îndepărtează de calea lăuntrică. Nu-i pasă de răspunsurile mele, de conţinutul lor: îi convine să asculte rânjind, cum îmi dau lupta în aer, ca un nebun, departe de câmpul de luptă şi de inamicul meu real: iubirea de diavol ascunsă în adâncul inimii mele...
Mi se lămureşte acum de ce Iisus îi numeşte "lucrători ai fărădelegii" pe cei ce făceau minuni şi scoteau demoni în Numele Său: pentru că acestea erau lucrări exterioare, făcute din slavă deşartă, pe când, în inimă erau plini de ....iubire de diavol!
N-au fost niciodată vremuri în care lumea să fie o mai cuprinzătoare şi mai puternică diversiune duhovnicească precum astăzi! Şi mai ales o diversiune care a corupt profund instituţia bisericească şi mentalul colectiv al credincioşilor...
Da, sunt un păcătos, un iubitor de diavol....
Măsura în care cred aceasta despre mine este măsura în care voi accepta crucea şi voi primi harul: măsura în care voi fi vindecat.
ÎMI VINE SĂ ALERG PE STRADĂ URLÂND: "Oameni buni! Am CANCER!!! Sunt o tumoră din creştet până-n tălpi! Daţi-vă la o parte cu aspirinele voastre duhovniceşti care te ajută doar să redevii căldicel! CAUT UN CHIRURG CA SĂ-MI EXTIRPE DIN INIMĂ IUBIREA DE DIAVOL!!! La o parte din calea mea..."
Oare, am înnebunit?

7 comentarii:

Simona-Alexandra spunea...

Nu ai innebunit...
Aseara am avut o discutie cu mama. Nu stiu ce sa fac, Marius...Ea se asteapta de la mine sa fac o facultate, sa ajung undeva sus, pe picioarele mele, sa fiu o "femeie independenta"...in schimb tot ceea ce as putea sa imi doresc ar fi sa fiu mama, sa am multi copilasi, nu vreau un loc in societatea asta. Mama in schimb imi spune ca exagerez prea mult cu religia, prea mult pentru varsta mea...e adevarat ca nu mai citesc altceva decat carti ortodoxe, dar crede-ma ca nu mai pot citi altceva...Mama spune ca "daca fac dupa capul meu" (nu ma crede ca nu fac dupa capul meu), nu mai sunt copilul ei. Nu imi va mai da niciun ajutor si sa ma descurc singura. Te rog, da-mi un sfat. Nu stiu cum sa ma descurc.

Iuliana spunea...

Iubitoare de diavol, nu, dar iubitoare de sine, vai, da! Iar samanta iubirii de sine a sadit-o el, vrajmasul lui Hristos si al nostru, dupa care s-a retras in umbra linistit, ca raul decurge de la SINE!

Adrian Sârbu spunea...

pt. mmary
De ce scrieti Iisus cu un singur "i"?

Adrian Sârbu spunea...

Iertati-ma, dar am vrut sa retrag temporar comentariile si n-am stiut ca nu se mai pot reactiva.

Anonim spunea...

Simona Alexandra, cred ca si mama ta vede lucrurile bine in ce priveste studiul, insa ar fi bine daca ar intelege si dorinta ta de a citi. Eu care de cativa ani nu citesc decat carte ortodoxa, iti inteleg iubirea asta.

Totusi, am cerut sfat la duhovnic in legatura cu cartile (caci am observat ca am o placere in a cumpara carti ortodoxe) si mi-a spus ceva la care nu ma asteptam: nu inveti din carti ortodoxia. Rugaciunea te va invata tot ce ai nevoie.

Mi-a recomandat insa Pelerinul rus, si cred ca asta numai ca sa-mi arate tot rugaciunea.

Sa nu te lasi de sfaturile mamei. Sunt si eu mama si as vrea ca copii sa-si foloseasca darurile cu care Dumnezeu ia inzestrat. Pai daca poti sa studiezi si mai ai si sustinere din familie, de ce sa nu o faci? Cand vine clipa sa te casatoresti ai sa mergi si pe drumul ala.

Asculta-ti mama, ca o sa-ti fie bine

Doamne ajuta

Anonim spunea...

Nebunia.

Ce.i mai rau ca raul. Sinucidere sau pact cu diavolul.

O prietena fumatoare, a spus ca daca pe pachetele din marca de tigari fumata de ea, apar reclame cu copii, cu cancer, cangrene etc ea se lasa de fumat. Reclamele au aparut si inca destul de dure, si sora mea nu s-a lasat de fumat.

Pana unde merge pactul sau prietenia cu diavolul?

Cred ca totul consta in ametirea constiintei.

Un unchi a spus ca el doreste ca pe mormantul lui sa se presare tigari. Unchiul a murit din cauza fumatului, sotia, familia stiu asta si...totusi i-au indeplinit ultima lui dorinta.

Am innebunit oare?

Eu cred ca nu, ci cred ca suntem constieni de ceea ce facem, insa ne amagim, ne ametim constiinta si traind intr-o lume care nu mai vrea sa aiba valori curate, incercam sa ne mentinem o stare buna. Buna comparativ cu ce?:(

Iertare

DanielaBMED spunea...

Sfanta Liturghie si Sfanta Impartasanie , rugaciunea lui Iisus.. nu sunt "aspirine duhovnicesti". Vederea aproapelui ca pe o "tema pentru acasa" data zilnic, fiecaruia, de Dumnezeu...Cu noi insine este cel mai mult de lucru! Dar pune "umarul"si Hristos prin impartasirea cu El..!