miercuri, 24 decembrie 2008

COLIND



Tremură Cuvântul în inima Tăceriii...

În copcile rănilor, apele Mângâierii...

Arde flacăra Tainei în zările îngheţate...

E pântecele Luminii această noapte...

Se-aud paşii Vieţii în freamătul ninsorii...

Apoi, glasurile îngerilor ce mînă păstorii...
...................................................................

Ca un cerc desenat
pe pământul înfrigurat
îmi tremură
inima:

iesle pustie

ce-aşteaptă

încă o dată

nesfârşita

Copilărie...


joi, 11 decembrie 2008

CUM SĂ MĂ MÂNTUIESC ? - două răspunsuri



Sfantul Teofan Zavoratul :

Ce graieste cineva unei persoane care intreaba: „Cum imi pot mantui sufletul?”
Aceasta: Pocaieste-te, si fii intarit de puterea harului din Sfintele Taine, paseste pe calea poruncilor dumnezeiesti, sub indrumarea pe care Sfanta Biserica ti-o da prin preotia ei dumnezeiasca. Toate acestea trebuie facute in duhul credintei sincere, fara nici o indoiala.
Atunci ce este credinta?
Credinta este marturisirea sincera ca Dumnezeu, Caruia ne inchinam, Treimea, Cel care este ziditorul si datatorul a toate, ne mantuieste pe noi cei cazuti, prin puterea mortii pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu cel intrupat, cu harul Prea Sfantului Duh in Sfanta Sa Biserica. Inceputurile reinnoirii, care sunt puse in viata aceasta, vor aparea in intreaga lor slava in veacul ce va veni, intr-un fel pe care mintea nu il poate intelege, nici limba glasui.
O, Dumnezeul nostru, cat de marete sunt fagaduintele tale!
Cum poate atunci cineva sa paseasca pe calea poruncilor fara sa se abata din drum?
Nu se poate raspunde la aceasta cu un singur cuvant, caci viata este un subiect lipsit de simplitate. Iata ceea ce este trebuincios:
a) Pocaieste-te si intoarce-te catre Domnul, recunoaste-ti pacatele, plangi pentru ele, cu strangere de inima, si marturiseste-le in fata parintelui duhovnicesc. Jura-te cu vorba si cu inima inaintea fetei Domnului sa nu il mai superi de acum inainte cu pacatele tale.
b) Apoi, statornicind cu Dumnezeu in minte si in inima, nazuieste sa implinesti in trup indatoririle si treburile pe care sederea in aceasta viata ti le impune.
c) In aceasta nevointa mai ales sa iti pazesti inima de cugetele si simtirile cele rele – mandria, slava desarta, mania, judecarea celorlalti, ura, invidia, dispretul, deznadejdea, atasamentul fata de lucruri si de oameni, ganduri imprastiate, neliniste, toate placerile simturilor si tot ceea ce desparte mintea si inima de Dumnezeu.
d) Pentru a rezista in nevointa aceasta, hotaraste inainte de toate sa nu te retragi din ceea ce recunosti ca este trebuincios, chiar de ar insemna moartea. Pentru a dobandi aceasta, cand te-ai hotarat sa faci astfel, daruieste-ti viata lui Dumnezeu pentru a nu mai trai de dragul tau, ci doar pentru Dumnezeu.
e) Sustinerea unei vieti dusa astfel este o jertfa smerita a sinelui catre vointa lui Dumnezeu, si a nebizuirii pe sine; arena duhovniceasca in care aceasta viata se savarseste este rabdarea sau sederea neabatuta in randul vietii rascumparate, cu indurarea plina de bucurie a tuturor nevointelor si neplacerilor care sunt legate de aceasta.
f) O temelie pentru rabdare este credinta, sau convingerea ca, nevoindu-te in acest fel pentru Dumnezeu, esti sluga Sa si El este Stapanul tau, Care iti vede stradaniile, se bucura de ele si le pretuieste; nadejdea ca ajutorul lui Dumnezeu care te ocroteste pururea, este mereu pregatit si asteptandu-te, si se va pogori asupra ta la vreme de trebuinta, ca Dumnezeu nu te va parasi la sfarsitul vietii tale, si pastrandu-te ca unul credincios poruncilor Sale aici, printre toate ispitele, te va calauzi prin moarte la vesnica Sa Imparatie; dragostea, care cugeta zi si noapte asupra Domnului iubit, in toate felurile straduindu-se sa faca numai ceea ce este placut Lui, si sa evite tot ceea ce L-ar putea supara cu gandul, cu vorba sau cu fapta.
g) Armele unei astfel de vieti sunt: rugaciunile in biserica si acasa, mai ales rugaciunea mintii, postirea pe masura puterii fiecaruia si a randuielilor Bisericii, trezvia, singuratatea, muncile fizice, marturisirea deasa a pacatelor, Sfanta Impartasanie, citirea Cuvantului lui Dumnezeu si a scrierilor Sfintilor Parinti, discutii cu oameni tematori de Dumnezeu, cercetarea deasa a parintelui duhovnicesc asupra tuturor intamplarilor vietii launtrice si exterioare. Temelia tuturor acestor nevointe in masura, vreme si loc este intelepciunea, cu povata celor experimentati.
h) Pazeste-te cu teama. Pentru aceasta adu-ti aminte de sfarsit – moartea, judecata, iadul, Imparatia cerurilor. Mai ales, fii cu bagare de seama la tine: pastreaza-ti mintea treaza si inima netulburata.
i) Aseaza-ti ca tel din urma aprinderea focului duhului, ca focul duhovnicesc sa arda intru inima ta si, strangandu-ti toate puterile laolalta, sa inceapa a-ti zidi omul launtric si, in cele din urma, sa arda neghina pacatelor si patimilor tale.
Randuieste-ti viata in acest chip si, cu harul lui Dumnezeu, te vei mantui.

+
Avva Filimon :
Un frate pe nume Ioan a venit la avva Filimon si asezandu-se i-a spus: "Ce sa fac sa ma mantuiesc? Deoarece mintea mi se plimba de la una la alta si se indreapta spre toate lucrurile rele". Dupa o pauza, parintele i-a raspuns: "Aceasta e una din patimile din afara si nu te lasa fiindca inca nu ai dobandit o dorire desavarsita a lui Dumnezeu. Caldura acestei dorinte si cunostiinta lui Dumnezeu inca nu au venit la tine". Fratele i-a zis: "Ce ar trebui sa fac, parinte?" Avva Filimon raspunse: "Cugeta in launtrul tau pentru o vreme, adanc in inima ta; caci aceasta iti poate curati mintea de lucrurile acelea". Fratele, neintelegand ceea ce i se spusese, ii zise batranului: "Ce este cugetarea launtrica, parinte?" Batranul raspunse: "Uita-te mereu in inima ta, si cu atentie rosteste in mintea ta cu frica si cutremur: 'Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma'. Caci aceasta e povata pe care fericitul Diadoh a dat-o incepatorilor".Fratele a plecat; si cu ajutorul Domnului si pentru rugaciunile batranului a gasit linistea si o vreme s-a umplut de dulceata cu aceasta cugetare. Dar apoi, dintr-o data, aceasta l-a parasit si nu mai putea sa o savarseasca sau sa se roage cu atentie. Asa ca s-a dus iar la batran si i-a spus ce patise. Iar batranul i-a zis: "Ai avut aceasta inainte-gustare a linistii si a lucrarii launtrice, si ai trait dulceata care vine din ele. Aceasta e ceea ce ar trebui sa faci mereu in inima ta: fie de mananci sau bei, ca esti cu cineva sau in afara chiliei tale, sau pe drumuri, repeta acea rugaciune cu mintea treaza si gandul neabatut; de asemenea, canta, si mediteaza in rugaciune si psalmi. Chiar si cand faci munci trebuincioase, nu lasa mintea ta sa stea ci continua sa cugeti launtric si sa te rogi. Caci astfel poti atinge profunzimile Sfintei Scripturi si puterea ascunsa acolo, dand lucrare neincetata mintii, si astfel implinind porunca apostoleasca "Rugati-va neincetat" (1 Tesaloniceni 5:17). Da mare atentie inimii tale si pazeste-o, ca nu cumva sa intre ganduri rele sau altfel goale si nefolositoare. Fara intrerupere, fie de esti adormit sau treaz, de mananci, bei, sau esti cu cineva, lasa-ti inima si mintea, launtric, intr-o vreme sa cugete la psalmi, intr-alta sa repete rugaciunea: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma". Si cand canti, asigura-te ca gura nu iti glasuieste un lucru, iar mintea iti cugeta la altul."Iarasi, fratele a zis: "In somn vad multe inchipuiri desarte". Si batranul i-a spus: "Nu fi trandav si neglijent. Inainte sa te duci spre somn, rosteste multe rugaciuni intru inima ta, lupta impotriva gandurilor rele si nu te lasa amagit de cererile diavolului; atunci Dumnezeu te va primi in prezenta Sa. Daca este cu putinta, dormi numai dupa rostirea psalmilor si dupa cugetarea launtrica. Nu te lasa prins nepregatit, lasandu-ti mintea sa accepte ganduri straine; ci intinde-te cugetand cu gandul rugaciunii tale, ca in vremea somnului te va pazi, iar cand te vei destepta va grai cu tine (Pilde 6:22). De asemenea, rosteste sfantul Crez al credintei Ortodoxe inainte sa adormi. Caci dreapta credinta in Dumnezeu este izvorul si paza tuturor binecuvantarilor".

miercuri, 10 decembrie 2008

POMUL USCAT

"Şi a doua zi(...) El a flămânzit.
Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze.(...) Şi vorbind i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce.(...) Dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini." ( MARCU 11; 13,14,20)
"Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei care se băteau în piept şi Îl plângeau. Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: (...) nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri.(...) Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi ?"( LUCA 23; 27,28,31)
"Iată, securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc."(MATEI 3,10)

Sunt pomul uscat
ascuns în bogatul frunziş ce-i
bucuria dobitoacelor patimi

pântecele şi mintea

mi-au risipit averea inimii
seva iubirii

destul

gânduri şi pofte
destul!

destul...

Curând mâna Ta Doamne va
căuta în mine rod

blestemul şi focul s-au
apropiat ...

Ai milă Iisuse! Tu

Doamne
Care ai făcut roditoare şi
moartea

ai milă
sunt încă o cruce
a Ta


ai milă taie-mi frunzişul
sapă-mi rădăcinile
şi-aşează în inima mea seacă
sămânţa
unei lacrimi de
căinţă
pe care durerile şi setea
cioturilor mele

să o preschimbe
în rod

Ai milă
Iisuse


Tu
Care ai făcut roditoare şi
moartea



ai milă

cu Sânge şi Apă
ai milă
de pomul uscat

marți, 9 decembrie 2008

"VAI MIE, DACĂ NU IUBESC!"- apoftegme ale Maicii Gavrilia


1.Orice loc poate deveni locul Învierii. Este de-ajuns sã trãieşti smerenia lui Hristos.
2. Cât despre somn, destul este sã ne pãstrãm trezvia.
3. Sunt oameni care au trezvie pentru unele lucruri, şi sunt oameni care au trezvia în toate.
4. Aceasta e spiritualitatea ortodoxã: nu o cunoaştere pe care o înveţi, ci o cunoaştere pe care o înduri.
5. Sã nu vã doriţi multe lucruri, mai multe decât aveţi şi care sunt îndepãrtate. Mai bine îngrijiţi-vã sã sfinţiţi cele pe care le aveţi.
6. Aceasta este educaţia: sã învãţãm sã-L iubim pe Dumnezeu.
7. Nimic nu este mai ieftin decât banii.
8. Mai bine iadul aici decât în lumea de dincolo.
9. Nu (conteazã) ceea ce spunem, ci cum trãim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce suntem.
10. Îmi pun rasa şi nu mai spun nimic decât dacã sunt întrebatã. Rasa vorbeşte.
11. Dacã ai dragoste pentru toatã lumea, întreaga lume e frumoasã.
12. A zis cineva: creştinul este acela care curãţeşte dragostea şi sfinţeşte fapta.
13. Ne dorim libertatea. De ce? Ca sã putem fi robii patimilor noastre.
14. Conferinţa: un loc unde oameni de nimic se adunã şi hotãrãsc cã nu e nimic de fãcut.
15. Scopul este ca, chiar şi atunci cãnd avem "paraziţi" în cap... sã-L avem pe Paraclet (Duhul Sfânt) în inimã.
16. Devenim o întruchipare a Cerului atunci când zicem "Facã-se voia Ta precum în cer, şi pe pãmânt"
17. Omul care nu iubeşte nu observã asta, cum omul nu îşi dã seama cã respirã.
18. Când porţile Raiului sunt deschise, şi porţile de pe pãmânt sunt deschise.
19. Când mintea (nous) nu este risipitã în lucruri lumeşti şi este unitã cu Dumnezeu,chiar şi când spunem "Bunã ziua", cuvintele noastre devin o binecuvântare.
20. Orice respingere şi orice lucru rãu ne distruge lucrarea.
21. Nu trebuie sã fiinţãm înaintea oricãrui chip şi asemãnare a Celuilalt. (We must not exist before every image and likeness of the Other.)
22. La începutul vieţii noastre, avem nevoie de prezenţa altora pe care sã-i iubim sau care sã ne fie prieteni. Pe mãsurã ce înaintãm, cel Unul - Domnul - ne umple cu o asemenea dragoste şi cu o asemenea bucurie, încât nu mai avem nevoie de nimeni (altcineva). Toatã aceastã tânjire a sufletului dupã un altul asemenea lui apare la început pentru cã sufletul nu ştie pe Cine iubeşte, şi de aceea crede cã are nevoie de o anumitã persoanã (omeneascã).
23. De multe ori Dumnezeu nu vrea fapta, ci intenţia. Îi este destul sã vadã cã doreşti sã-I împlineşti poruncile.
24. Iisus Hristos a dat regula de aur: singur şi cu ceilalţi.
25. Când Dumnezeu ne-a fãcut, ne-a dat viaţã şi a suflat Duhul Sãu întru noi. Acel Duh este Dragostea. Când ne lipseşte dragostea, rãmânem doar trup şi astfel suntem cu totul morţi.
26. Creştinul trebuie sã respecte taina existenţei oricui şi a oricãrui lucru.
27. Dacã vrem sã ajungem la lepãdarea de sine, sã iubim, sã iubim şi iar sã iubim, şi astfel sã ne unim întru totul cu Celãlalt, cu fiece "altul". Apoi, te întrebi la sfârşitul zilei: "Vreau ceva?" - "Nu" - "Îmi trebuie ceva?" "-Nu." - "Îmi lipseşte ceva?" - "Nu". Asta e!
28. Omul înduhovnicit este cel care ajunge la deplina lepãdare de sine şi care a înţeles pe de-a-ntregul cã orice se întâmplã este din voia sau cu îngãduinţa lui Dumnezeu.
29. Numai când omul înceteazã sã citeascã orice altceva decât Scriptura poate sã înceapã sã se îmbunãtãţeascã duhovniceşte. Numai atunci, unit cu Domnul prin rugãciune, poate sã audã voia lui Dumnezeu.
30. Sã nu doreşti niciodatã nimic altceva decât voia lui Dumnezeu şi sã primeşti cu dragoste relele care ţi se întâmplã.
31. Sã nu rãspunzi cuiva cu rãul pe care ţi l-a adus, ci vezi-L pe Hristos în inima lui.
32. Sã nu zici niciodatã: "De ce mi s-a întâmplat mie asta?" Sau când vezi pe cineva cu cangrenã sau cancer sau orb, sã nu te întrebi "De ce li s-a întâmplat lor asta?" Ci roagã-L pe Dumnezeu sã-ţi dea sã vezi de partea cealaltã a râului (vieţii de aici- n.ed.). Atunci vei vedea cu îngerii cum sunt lucrurile e fapt: toate se fac conform planului lui Dumnezeu. Toate!
34. Dacã vrem sã fim buni cãlugãri, trebuie sã ne gândim în fiecare clipã la Dumnezeu, înaintea monahismului. Altfel nu vom deveni buni cãlugãri.
36. Punctul nostru cel mai slab sunt multele cuvinte şi discuţii.
38. Când te-ai gândit sã critici... la judecarea celorlalţi, roagã-L pe Domnul sã te stãpâneascã în acel ceas, ca sã poţi iubi acea persoanã aşa cum Domnul o iubeşte. Apoi Domnul te va ajuta sã vezi în ce stare te afli. Dacã Hristos ar fi de faţã, ai putea critica pe cineva?
42. Ceea ce spunem rãmâne veşnic.
43. Numai când vei avea Dragoste desãvârşitã vei putea sã ajungi la nepãtimire (apatheia).
48. Când va fi nevoie, Dumnezeu ne va trimite pe cineva. Suntem cu toţi împreunã-mergãtori.
49. Limbajul lui Dumnezeu este tãcerea.
50. Oricine trãieşte în trecut este ca şi cum ar fi mort. Oricine trãieşte în viitor în imaginaţia lui este naiv, pentru cã viitorul îi aparţine doar lui Dumnezeu. Bucuria lui Hristos se gãseşte doar în prezent, în veşnicul Prezent al lui Hristos.
59. Mai bine zi Rugãciunea lui Iisus cu glas tare decât sã n-o zici deloc.
66. Neliniştea şi grija sunt pentru cei care n-au credinţã.
67. Dragostea este mereu pe Cruce.
68. Dragostea nu se gãseşte altundeva decât pe Cruce.
69. O relaţie este dificilã atunci când "Eu" este pus înaintea lui "Tu".
70. Precum Domnul te iubeşte, aşa îl iubeşte şi pe duşmanul tãu.
71. Vrei sã te rogi? Pregãteşte-te sã-I dai rãspuns lui Dumnezeu în tainã.
74. Ar trebui sã facem în aşa fel încât sã trãim în lume ca uleiul şi apa dintr-o candelã, care nu se amestecã şi altfel trãiesc întru şi pentru Dumnezeu: în lume, sau nu din lume.
75. Toţi suntem vase, uneori ale Luminii, alteori ale Întunericului.
80. Numai când suntem liniştiţi, nu trupuri agitate... care se foiesc de colo-colo... prinşi în multe activitãţi... le îngãduim îngerilor sã facã ceva.
81. Fã ceea ce trebuie sã faci, şi Domnul va face ceea ce trebuie sã facã.
93. Ce minunatã este Taina zilei de Mâine!
95. Domnul a zis: "Oricine ar vrea ceva, crezând, va primi acel lucru". Destul este ca acea rugã sã fie în acord cu poruncile Domnului, adicã: cu Dragostea.
100. Dacã ai şti cã nu eşti "aici", atunci ai fi "dincolo".
101. Ca sã se întâmple minuni, destul este sã iubim. Nici rugãciunea, nici şiragul de mãtãnii nu are asemenea putere.
102. Experienţa mea mã învaţã cã nimeni nu poate ajuta pe altcineva, oricât de mult şi-ar dori ei, cu dragoste, aceasta. Ajutorul vine doar de la Dumnezeu la timpul hotãrît de El.
103. Când Îl avem mereu pe Dumnezeu în minte, Domnul se gândeşte şi El mereu la noi.
105. Suntem de folos doar când nu existãm pentru noi înşine; şi invers.
106. Nu trebuie sã luãm hotãrâri în locul altora. Sã îi lãsãm în seama Îngerilor şi aceştia vor gãsi cea mai bunã soluţie.
107. Sã nu uiţi niciodatã cã eşti al Lui.
108. Ca Simon din Cirene sã fim gata sã alergãm în ajutorul semenilor noştri.
109. Dacã ceri ajutor de la un om ocupat, el te va ajuta, nu omul leneş şi nepãsãtor.
110. Vai mie, dacã nu iubesc!
111. Trei lucruri sunt de trebuinţã: întâi, dragostea; cel de-al doilea: dragostea; şi al treilea: dragostea.
112. Postul de mâncare e aşa uşor când cineva vrea sã slãbeascã! Şi e aşa de greu miercurea şi vinerea, cãnd e cerut de Bisericã!
113. În Bisericã ar trebui sã stãm mereu în acelaşi loc, pentru Îngeri.
114. Dupã Liturghie, ar trebui sã rãmânem cât de mult se poate în Bisericã, pentru Îngeri.
115. Când vorbim şi cineva ne întrerupe, sã nu mai continuãm. Înseamnã cã nu va auzi ceea ce avem de spus. Îngerii fac aşa.
116. Cel care nu vrea sã vadã pe nimeni nu este om.
117. Nicãieri nu suntem "pentru totdeauna".
118. Orice ni se întâmplã este numai vina noastrã.
119. În fiecare dimineaţã, sã semnãm în alb noua paginã care se deschide. Sã-L lãsãm pe Dumnezeu sã scrie pe ea ce vrea.
120. Când ne rugãm, ar trebui sã ne încuiem uşa.
125. De nu vei ajunge în pragul deznãdejdii, nu vei vedea nicicând Lumina.
136. Linişteşte-te şi cunoaşte... nu existã şcoalã mai mare decât aceastã liniştire a minţii.
137. Singura adevãratã bucurie este negrija (slobozirea de grijile vieţii).
150. Hristos ne-a zis: "Mergând, învãţaţi toate neamurile". Şi noi, care tãcem din gurã, ce facem?
179. Cea mai puternicã rugãciune este rugãciunea Epiclezei din Sfânta Liturghie.
183. Dragostea este o bombã care nimiceşte tot rãul.
192. Zilele trecute o doamnã m-a întrebat cum va fi dupã moarte trecerea prin 'vãmile vãzduhului'. I-am spus: "Le voi zice (dracilor) cã Lumina lui Hristos pe toate le lumineazã. Voi, însã, sunteţi în întuneric, iar eu nu vã vãd!"
194. Cea mai mare parte a rugãciunii mele este acum de mulţãmire. Ce altceva sã cer, dacã am totul?
199. Domnul a pus înţelegerea în cap. Ştii de ce? Ca sã nu ne vedem pe noi înşine. Da! Ca sã-l vedem doar pe celãlalt şi sã-l iubim doar pe celãlalt. Şi ca sã ne vedem pe noi înşine în ochii Celuilalt.
243. Unii vor sã ajungã la Înviere fãrã sã meargã pe drumul Golgotei.
244. Pentru cã n-au putut înfãptui Evanghelia trãind în lume, creştinii au fugit. Aşa au apãrut cei dintâi monahi.
259. Orice om este "trimis".
267. Sufletul nostru este o rãsuflare dumnezeiascã. Trupul nostru este Zidirea Lui. Suntem întru totul chipul (icoana) lui Dumnezeu.
290. Ziua şi noaptea sã-L binecuvântãm pe Domnul pentru darurile pe care ni le dã!
291. Puţine cuvinte, multã dragoste. Cãtre toţi. Oricine ar fi ei.

joi, 4 decembrie 2008

UN BUN ÎNCEPUT

Da, e limpede
Trebuie sã plec…
Mã trezesc tot mai greu dimineaţa
Am tot mai puţine motive sã mã ridic din pat
Ieri, am cãzut pe stradã
Şi parcã nu se mai termina…
Deschid gura
Şi cuvintele nu vin
Au şi ele tot mai puţine motive sã o facã…

Dacã stau bine sã mã gândesc
La urma urmei toate zilele vieţii mele au fost aşa
Doar ceva mai multã mişcare şi mai multe cuvinte
Dar e limpede
Cã fiecare era o foarte scurtã amânare
A acestei plecãri…

Aşa cã voi merge la uşile tuturor
Sã-mi iau rãmas bun
Şi sã-mi cer iertare
Cã am înţeles
Atât de greu…

Voi începe
Cu uşa
Lui
Dumnezeu…

ROSTUL


" Cine a aflat odată darul, puterea
şi bucuria ce o dă Sf. Cuminecătură,
Jertfa Mântuitorului, aceluia nu-i mai
trebuie nici o predică despre "datoriile"
ce le are faţă de suflet."
Pr. IOSIF TRIFA

CINA


De ce mă priviţi cu uimire, prieteni?

Nu vă supăraţi... Vă rog,
nu vă supăraţi
că stau mut şi nemişcat
la masa voastră...

Dar cum să mă satur
( de-o viaţă încerc! )
bând, mâncând
şi vorbind,
când port în inimă
setea şi foamea
lui
Dumnezeu?

Iertaţi-mă...

Dacă vreţi să mă hrăniţi
şi să mă adăpaţi
daţi-mi
iertarea voastră...

Iertaţi-mă...

ULTIMA POFTĂ, ÎNTÂIA RUGĂCIUNE - poemul unui nebun

Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate...

Am auzit că trece Iisus..
Am strigat după El...
" Ce vrei să-ţi fac?" m-a întrebat
"Sunt orb din naştere...Să văd!"...

Am văzut că trece Iisus...
Şi-am alergat la El...
" Ce vrei să-ţi fac?"
"Să-mi vindeci lepra,
neputinţele
şi sângerarea..."

Prieteniii mei au auzit
că trece Iisus...
L-au chemat pentru mine
"Ce vreţi să-i fac ?"
" Ai milă, Doamne, înviază-l..."
...........................................................

Azi,
îngenunchiat,
m-am aşezat
în calea Lui...
Amândoi,
sfârşiţi...
Cămaşa Lui,
îmbibată cu sudoare
sângerie...
A mea,
pătată de vomă
şi de vin...

"Ce vrei să-ţi fac?"
mi-a spus,
abia suflând,
cu ochiii
în pământ...

" Doamne...Mi-ai dat viaţa...
să văd şi să umblu...Şi, astfel
să cunosc insuportabila,
infernala nedreptate
de a fi
viu...

De-aceea...

Îţi cer înapoi
toate bolile
şi neputinţele
şi... moartea...

Despovărat,
să Te întorci
în Slavă...
Pentru că,
din fiinţa mea,
Tu
eşti tot
ce trebuie
mântuit... "

Atunci,
întâia oară
surâzând,
mi-a şoptit:

" Vino cu Mine!"

marți, 2 decembrie 2008

ORTODOXIE