joi, 4 decembrie 2008

CINA


De ce mă priviţi cu uimire, prieteni?

Nu vă supăraţi... Vă rog,
nu vă supăraţi
că stau mut şi nemişcat
la masa voastră...

Dar cum să mă satur
( de-o viaţă încerc! )
bând, mâncând
şi vorbind,
când port în inimă
setea şi foamea
lui
Dumnezeu?

Iertaţi-mă...

Dacă vreţi să mă hrăniţi
şi să mă adăpaţi
daţi-mi
iertarea voastră...

Iertaţi-mă...

Un comentariu:

Anonim spunea...

Dumnezeu sa ne ajute ca sa-I putem urma Calea