duminică, 15 februarie 2009

OMUL-BISERICĂ



"Semnele şi cunoaşterile celui ce are smerenia adevărată sunt acestea: a se socoti mai păcătos decât păcătoşii şi a considera că nu a făcut nici un bine înaintea lui Dumnezeu; a se prihăni pe sine în toată vremea, în tot locul şi în tot lucrul; a nu întrista pe nimeni, nici a considera că este cineva pe pământ mai pângărit, mai păcătos sau mai leneş decât sine, ci a-i lăuda şi a-i slăvi pe toţi de-a pururea; a nu judeca, a nu defăima şi a nu grăi de rău pe cineva vreodată; a tăcea de-a pururea şi fără de poruncă, a nu grăi ceva fără de trebuinţă, iar când va fi întrebat şi vrea să grăiască ori trebuinţă având să grăiască, să răspundă cu alinare, cu linişte şi rar, ca şi când ar fi silit şi s-ar ruşina să grăiască; a nu se lua pe sine măsură la ceva; a nu se certa cu nimeni, nici pentru credinţă, nici pentru orice altceva, ci dacă zice de bine, zi şi tu aşa; iar dacă zice de rău, zi că tu ştii; a avea supunere şi a-şi urâ voia, ca pe una ce-l poate pierde; a avea de-a pururea privirea în jos; a avea înaintea ochilor moartea; a nu cuvânta în deşert, a nu grăi deşertăciuni, a nu minţi niciodată; a nu grăi împotriva celui mai mare; a suferi ocările, defăimările şi pagubele cu bucurie; a urâ odihna şi a iubi osteneala; a nu întărâta pe cineva şi a cunoaşte smerenia cea adevărată. Fericit cel ce are pe acestea, fiindcă s-a făcut casă şi biserică a lui Dumnezeu şi Dumnezeu S-a sălăşluit într-însul şi l-a făcut moştenitor al împărăţiei cerurilor. Amin."( SF. EFREM SIRUL)

Niciun comentariu: