marți, 5 mai 2009

SCRISOARE CĂTRE UN TÂNĂR ( fragment)

O, dacă aş putea intra în inima unui tânăr şi să strig: Nu te lăsa înşelat şi ucis de lume! Lumea nu e ceea ce pare! Binele ei este o mare minciună! Îţi va devora sufletul prin plăceri şi distracţii apoi, după ce ţi-a luat toată vlaga, te abandonează deznădejdii!
Şi un tânăr ortodox mănâncă, doarme, călătoreşte, învaţă, iubeşte, cântă, râde, plânge... DAR TOATE ACESTEA, prin HRISTOS, ODIHNESC, LIMPEZESC ŞI ÎNALŢĂ SUFLETUL!
Aşa cum un obiect de argint pus într-un vas cu apă o păstrează nealterată, aşa şi Hristos într-o inimă de tânăr, o păstrează limpede şi dulce!
Calea acestei vieţi începe cu Taina Spovedaniei: DESCHIDE SUFLETUL TĂU LUI HRISTOS, MĂRTURISINDU-I CA PE O POVARĂ TOATE CÂTE S-AU ADUNAT ACOLO ŞI DACĂ NU ÎNCEPE SĂ SE FACĂ LUMINĂ, EU VIN ÎN PARCUL DIN CENTRUL ORAŞULUI ŞI MĂ LAS SCUIPAT ÎN FAŢĂ ŞI BATJOCORIT CA ULTIMUL DINTRE OAMENI, CA UN MINCINOS ŞI UN NETREBNIC ABSOLUT!
Orice suflet care se spovedeşte sincer primeşte Lumina; dar, trebuie să rămână în Biserică, în modul ei de viaţă, pentru a O păstra şi spori...
M-am întrebat mereu, de-a lungul anilor: cum poate spune un băiat unei fete că o iubeşte, când sufletul lui e plin de întuneric şi de păcate ( le-a înghiţit "pe pâine" din media şi din viaţa cotidiană de oraş ca orice tânăr obişnuit al acestor vremuri, căci răul intră în om prin simţuri ) CÂND A IUBI ÎNSEAMNĂ A DĂRUI CELUILALT LUMINA ŞI CĂLDURA PROPRIEI INIMI?
CARE LUMINĂ şi CARE CĂLDURĂ? CĂCI LUMEA, CARE ESTE UN SISTEM DE EXISTENŢĂ CONVENŢIONAL, ARTIFICIAL, NU LE CUNOAŞTE, NU LE ARE şi NU LE POATE DA...Şi de aceea produce, inevitabil, tipul acesta de tânăr cinic, dispreţuitor şi plictisit, GOL PE DINĂUNTRU, care trebuie conectat de mic la aparate ( televizor, calculator, etc.), ca un pacient în comă...( Uneori pe stradă, privindu-i cum merg, aşa , ca în transă, mă gândesc că dacă mă apropii şi le smulg, brusc, căştile de pe urechi, îi las fără puls!) Da, sufleteşte, mare parte din tineri sunt în comă... Distracţiile îi resuscitează pentru scurtă vreme, ceva asemănător unei convulsii provocată de un şoc electric, ca să-i lase apoi şi mai epuizaţi şi mai aproape de moarte...
NUMAI HRISTOS POATE SCOATE SUFLETUL DIN COMĂ ! Asta am trăit-o, nu e din cărţi, de aceea îngăduie-mi să-ţi reamintesc: dacă poţi să-mi dovedeşti, cu viaţa, contrariul, te aştept în parc...

10 comentarii:

pescarus spunea...

Răspunsul unui tânăr către un tânăr

Povestea un parinte ce dureros este sa spovedesti un om batran, care in viata nu s-a ingrijit de sufletul lui. "Spovedania, spunea parintele, se termina repede. Stie ca a gresit, e constient ca a facut rau in viata si pe de alta parte nu crede ca exista om fara de pacat. Ca toti suntem pacatosi... Ii pare rau pentru tot ce a facut si daca ar fi sa intoarca timpul inapoi, n-ar mai face lucrurile acelea, dar cum aceasta nu se poate, mergem inainte. Asa o deznadejde pe chipul acestor oameni, le-au slabit toate puterile."
Nu este imposibil ca un batrân sa-si doreasca o schimbare in viata sa, dar este foarte greu. Mult mai greu decat unui tanar. Spune Ecclesiastul: Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: "N-am nici o plăcere de ei ..."
Tinerii sunt plini de vitalitate, de intrebari, sunt infometati si insetati de a cunoaste Adevarul. Sunt sensibili şi puternici şi flămânzesc de dreptate. Au o pofta uriaşă de viaţă ADEVĂRATĂ. În schimb, se uită în jur şi văd o viaţă falsă, simt această falsitate, dar nu ştiu să se lupte cu ea. Iar pe măsură ce o acceptă, se împotmolesc şi o iau de bună. Îmbătrânesc şi se plafonează şi nu se mai pot ridica din mocirlă. Mă uit la revoluţiile din lume de-a lungul vremii: toate s-au făcut cu oameni tineri.

Tinerii au puterea de a-si da viata salvand pe altcineva, de a demola gradinile zoologice in care se chinuie animalele, de a se pune in fata buldozerelor din parcurile devenite santiere, de a uri manualele şcolare care niciodată nu vorbesc despre suflet, de a planta copaci acolo unde miliardarii au lasat doar cioturi. Tinerii au puterea de a nu trăda la interogatorii, de a privi glonţul de pe ţeava pistolului fără să se teamă.
Tinerii răstoarnă mesele celor ce vând şi cumpără în templu, ce fac din casa de rugăciune, peşteră de tâlhari. Gândiţi că vorbesc despre orice fel de tâlhari? "Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?"
Vrăjmaşii diavoli sunt tâlharii care înşeală omul: vând curvie zicând că este iubire, bani zicând că sunt comori, linguşeli zicând că sunt calităţi, hamburgheri zicând că este mâncare, tehnologie zicând că este progres, inteligenţă zicând că este inţelepciune, minciună zicând că este adevăr. Pentru că minciuna dacă ar veni spunând că este minciună, toţi ar alunga-o, însă ea vine zicând că este adevăr, şi pe mulţi îi amăgeşte.

Şi gândiţi că vorbesc despre tinerii cu trup tânăr şi bătrânii cu trup bătrân? Am întâlnit oameni în vârstă cu suflet curat ca de copii. Şi iată, am întâlnit tineri bătrâni, epuizaţi şi trişti, zicând despre anii lor că nu găsesc nicio plăcere în ei, tineri-bătrâni deznădăjduiţi, cu trupul istovit de plăceri, cu inima omorâtă de patimi. Tineri-bătrâni, viii-cei-morţi. Iar dacă "doctorii" acestei lumi, au leacuri pentru tot felul de boli: vaccinuri pentru cancer, psihanaliză pentru păcate, anticoncepţionale pentru... ingeraşii ... nedoriţi, Biserica are Învierea lui Hristos, un medicament universal pentru orice boală, care eliberează omul de patimi, încălzeşte inima cu milă, curăţă gândurile de răutate, şi are un puternic efect de îndumnezeire a omului, readucându-i Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu de la începutul lumii. Se eliberează la orice Sfântă şi Dumnezeiască Liturghie, în faţa Uşilor Împărăteşti, pe baza lacrimei de pocăinţă vărsate în Taina Sfintei Spovedanii. Pentru mai multe informaţii, consultaţi Sfinţii Părinţi, Vieţile Sfinţilor, preotul duhovnic.

TINERII NU SE POT LEPĂDA DE HRISTOS!

Carmen A. spunea...

Mi s-a spus: "Cel mai bine e daca reusesti sa devii constanta in credinta. Nu-l desparti pe Dumnezeu de fericire!" In ultima vreme, am reusit acest lucru; crizele mi-au devenit pace sufleteasca, patimile - sentimente curate, gandurile - farame de bunatate... Am inabusit deprimarea care ma incercase la inceput, spre a ma lasa locuita de Lumina pe care a sadit-o Dumnezeu in mine.
E ceva in sufletul meu mai adanc decat mine: ceva care ma inalta, ma face sa zbarnai si sa ma simt fericita. Mi-e frica totusi ca aceasta fericire sa nu fie falsa, sa mi-o fi provocat eu insami, ca urmare a deznadejdii in care am cazut in urma crizelor prin care mi S-a descoperit Dumnezeu. M-am speriat - este firesc -, caci simteam ca innebunesc si am cerut sfatul diferitor persoane, dar unele mai mult m-au incurcat.
Oare trebuie sa renunt la fericire, atata timp cat ea ma apropie si mai mult de Dumnezeu? Cum e mai bine pentru a te intari in credinta? Sa ajungi constant, lepadandu-te de grijile lumesti si lasandu-te locuit de Iubire, de Lumina sau sa fii zilnic aruncat la pamant, sa suferi si sa-ti castigi Mantuirea prin lacrimi?...Ca pana la urma, asta e scopul vietii noastre: sa ne unim cu Dumnezeu, pentru eternitate.
Hristos a inviat!

MARIUS I. spunea...

" Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl meu este lucrătorul. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă."
(IOAN 15, 1-2)
Când un om se întoarce la Hristos, el este tăiat de mâna lui Dumnezeu din trunchiul păcatului (fapt însoţit de dureri) şi altoit în Viţă ( fericirea!).
După ce primit în sine seva Viţei, Duhul lui Hristos, şi a cunoscut gustul fericirii în rodul propriilor lacrimi de pocăinţă, mlădiţa va fi curăţată ca să poată primi mai multă sevă pentru un rod mai bogat...TOATĂ VIAŢA PĂMÂNTEASCĂ A CREŞTINULUI E O ALTERNARE DE SUFERINŢĂ ŞI FERICIRE, DE CURĂŢIRE ŞI RODIRE, PÂNĂ LA DESĂVÂRŞITA CURĂŢIRE CARE ESTE TEMELIA DESĂVÂRŞITEI RODIRI: ÎNDUMNEZEIREA!
Deci nu poate fi vorba de o alegere, ci nevoie avem să le primim pe amândouă, DUPĂ CUM LE DĂ DUMNEZEU, căci EL ESTE LUCRĂTORUL, aşa cum spune Scriptura.
Noi să-I mulţumim din toată inima Marelui Olar, ştiind că atunci când ne frământă cu suferinţa şi ne măsoară cu fericirea, nu face altceva decât să mărească în noi capacitatea de a primi Împărăţia...
Ţi-a dat, Domnul, fericire? Trăieşte-o din toată inima, bucură-te cu toată fiinţa şi dă-o şi celorlalţi prin fapte şi cuvinte bune, prin lucrarea poruncilor...
A venit vremea suferinţei? Trăieşte-o cu toată inima ştiind că face loc unei fericiri şi mai mari...
Suferinţa şi fericirea alcătuiesc bătaia de inimă a creştinului...
Cum voi recunoaşte fericirea autentică?
ACEASTA E ÎNTOTDEAUNA ÎNSOŢITĂ DE O DURERE A INIMII (CARE NU ÎI MICŞOREAZĂ DULCEAŢA CI I-O SPOREŞTE) ŞI ANUME: PĂREREA DE RĂU PENTRU DEZORDINEA ŞI MURDĂRIA ŞI MICIMEA DE SUFLET CU CARE O PRIMIM!
FERICIREA CARE SE POGOARĂ ÎN NOI DIN HRISTOS, ÎŢI DESCOPERĂ ŞI TE FACE SĂ-ŢI SIMŢI, CU DURERE, STAREA NEDESĂVÂRŞITĂ A INIMII ŞI PUŢINĂTATEA ROADELOR! FERICIREA AUTENTICĂ, DUMNEZEIASCĂ, ARE ACEST SEMN: TE FACE SĂ TÂNJEŞTI ŞI SĂ ÎNSETEZI DUPĂ SUFERINŢA CURĂŢITOARE! ŞI DUPĂ ÎMPLINIREA PORUNCILOR LUI HRISTOS!
Este important să înţelegem că nici fericirea şi nici suferinţa nu sunt SCOPUL vieţii creştine: ele sunt mijloace ale lucrării de MÂNTUIRE: moştenirea Împărăţiei, a vieţii veşnice.
Iartă-mă, Carmen, dar şi eu gândesc, din nefericire, tot aşa, cu " până la urmă" despre unirea cu Dumnezeu. Această formulare dezvăluie involuntar că încă mai iubim acestă viaţă şi lumea, că ele sunt "mai întâi" şi nu Hristos... ORICÂTE MĂRTURISIRI VOCALE AM FACE, ACEASTA E TRISTA REALITATE A INIMII! Şi izvorul ascuns al stărilor de deprimare, al îndoielilor şi nebuniei...
Privind în mine văd numai păcat, viclenie, necurăţie şi meschinărie...Şi din spatele acestora aud vuietul iadului, urletul de leu al satanei... Şi am două soluţii: LUMEA şi plăcerile ei, ca ultima cină a unui condamnat la moarte sau Biserica lui Hristos, ca tunel strâmt şi plini de spini, zdrobitor şi sfâşietor, dar SCĂPARE SIGURĂ!
Aşă că...Te doare, Carmen?
Atunci...ALEARGĂ, ALEARGĂ MAI TARE, DRAGA MEA! SINGURA NOASTRĂ SCĂPARE DE DURERE, DE ÎNDOIELI, DE MÂHNIRI ŞI NECAZURI E... SĂ SFÂRŞIM CURSA!!! ALERGÂND CÂT MAI TARE SPRE CAPĂTUL EI!
NU EŞTI SINGURĂ! IAR CĂLĂUZA E ATOTPUTERNICĂ!
Cred că aşa vom simţi şi ne vom îmbărbăta unii pe alţii dacă unirea cu Dumnezeu e ceea ce ne arde ÎN PRIMUL RÂND şi nu " până la urmă"...
Doamne ajută!

Anonim spunea...

am o prolema va rog sa ma ajutati..cum pot sa va contactez? va rog din suflet. Cosmin

MARIUS I. spunea...

ptr. Cosmin

Trimite-mi un e-mail pe adresa ioma_68@yahoo.com

Madalina spunea...

Cat adevar! O, daca ar fi mai multi tineri care L-au primit pe Hristos cu adevarat in viata lor...
E o lupta, dar cand Îl ai langa tine pe Hristos stii ca esti in siguranta.
As vrea sa am prieteni cu care sa impartasesc aceleasi pareri, dar...raman singura de fiecare data. Si totusi si cand suntem singuri suntem prea multi, pentru ca Dumnezeu e cu noi.

Iulian Andrei spunea...

Îmi place articolul.

Într-adevăr tinerii de astăzi sapă continuu într-un loc sterp, unde nu se găseşte nimic.
Ei sunt cei mai afectaţi de mesajele subliminale din media şi cei mai îndoctrinaţi, dar, cel mai grav este că astfel de tineri reprezintă viitorul.

Problema este: ce facem noi în acest sens ? Dacă ne-am aduna toţi (sau o parte din)cei ce luptăm pe terenul wide webului şi am pune umăr la umăr spre a înfăptui ceva palpabil şi mai roditor, cred că ar ieşi ceva.

Eu zic, şi am mai spus-o, ca nu este de ajuns ceea ce facem noi decât într-o oarecare măsură, căci odată închis calculatorul tânărul se confruntă din nou cu aceleaşi lucruri, deci totul se rezumă la perioada pe care acesta o petrece în faţa calculatorului. Eu zic că ar fi bine să îmbinăm ceea ce avem pe net cu "munca pe teren".

pescarus spunea...

Citeste un pic si blogul asta: http://oameni-si-demoni.blogspot.com
Autorul (zis si "punct") este acelasi cu autorul acestui articol. Intr-o serie de comentarii, s-a vorbit si despre ortodoxia de internet. Daca te intereseaza: http://oameni-si-demoni.blogspot.com/2010/04/ortodoxia.html

elena spunea...

am si eu o mare rugaminte la voi..puteti sa imi dati o adresa de mail sau orice prin care as putea lua legatura cu acest Marius Iordachioaia .De ceva vreme incerc sa dau de el.Va multumescv din suflet!Dumnezeu sa ne ajute!

pescarus spunea...

ioma_68@yahoo.com