Întru Hristos toate sunt cereşti.
Apa, Pâinea, Calea, Adevărul, Viaţa, Poruncile, Fericirile, Duhul sunt din Cer şi dăruite omului spre înălţare.
Omul este asemenea unui aerostat: sufletul lui este balonul, iar trupul lui este nacela.Duhul Sfânt este heliul care îl înalţă. Iar pocăinţa e, mai întâi, tăierea funiilor care ţin aerostatul ancorat de pământ şi aruncarea lestului, a sacilor de nisip din nacelă; înălţarea bruscă, dezordonată, poate duce la răsturnarea şi distrugerea aerostatului. Tocmai de aceea tăierea legăturilor cu lumea şi aruncarea sacilor păcatului se fac din porunca Scripturii după rânduiala păstrată de Sfânta Tradiţie.
La baza balonului, între nacelă şi sacul plin cu gaz, adică între trup şi suflet, se află un arzător: INIMA. Flacăra vieţii, care arde în inimă, face gazul din balon să se dilate: presiunea din interiorul balonului creşte împingând cu mai multă putere aerostatul spre înălţimi. Deci pocăinţa e tăierea voii proprii, mărturisirea păcatelor şi aprinderea dragostei de Dumnezeu prin rugăciune, toate deodată lucrătoare.
Puterea heliului se arată pe măsură ce se goleşte lestul şi creşte flacăra care încălzeşte gazul din balon: aşa Duhul primit la Botez e suficient ca să înalţe sufletul în Cer, dar aceasta se arată pe măsura curăţirii inimii de patimi şi a încălzirii Duhului cu flacăra inimii, cu dragostea ce se arată în râvna rugăciunii.
De aceea pocăinţa, prin asceză şi rugăciune, face să crească sămânţa de muştar a Înălţării lui Hristos sădită în noi prin Sf. Botez.
Înălţarea lui Hristos este darul. Să-l cinstim prin lucrare. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu