sâmbătă, 7 februarie 2009

RUGĂCIUNE



Doamne!

Dă-ne să ne vedem păcatele noastre,
aşa încat mintea noastră,
atrasă cu desăvârşire de luarea-aminte
faţă de păcatele noastre,
să inceteze a mai vedea greşelile aproapelui
şi să-i vadă pe toţi, intr-acest chip, buni.

Dă inimii noastre să pără­sească
grija pierzătoare de neajunsurile aproa­pelui,
să işi unească toate grijile
numai în grija pentru dobândirea curăţiei şi sfinţeniei
poruncite şi gătite nouă de Tine.

Dă-ne nouă, celor ce ne-am întinat haina sufletului,
să o albim iarăşi;
ea a fost deja spălată prin apele botezului,
iar acum, dupa pângărire,
aceste haine au nevoie să fie spălate
prin apele lacrimilor.

Dă-ne să vedem in lumina harului Tău
neputinţele cele de multe feluri care trăiesc în noi,
înăbuşind în inimă mişcările duhovni­ceşti,
aducând în ea mişcările sângelui şi trupului
ca­re sunt potrivnice Impărăţiei lui Dumnezeu.

Dă-ne marele dar al pocăinţei,
înaintea căruia merge şi pe care îl naşte
marele dar al vederii păcatelor noastre.

Păzeşte-ne, cu aceste mari daruri, de hău­rile amăgirii de sine,
care apare in suflet din prici­na păcătoşeniei sale,
neluate in seamă şi neînţelese,
şi se naşte din lucrările patimii dulceţii şi slavei de­şarte
care trăiesc în el neluate în seamă şi neînţe­lese.

Păzeşte-ne pe noi cu aceste mari daruri
în ca­lea noastră către Tine,
şi dă-ne să ajungem la Tine,
Cela Ce chemi pe cei ce işi recunosc păcătoşenia
şi lepezi pe cei se socotesc drepţi,
ca să Te slavoslo­vim în veci, întru veşnica Ta fericire,
a Singurului Dumnezeu Adevărat,
Răscumparatorul celor ro­biţi si Mântuitorul celor pierduţi.

Amin.

SF. IGNATIE BREANCIANINOV

joi, 5 februarie 2009

CUM VOM CUNOAŞTE VOIA LUI DUMNEZEU ?



Voia lui Dumnezeu este şi începutul îndrumării duhovniceşti, cea care pune început faptelor bune şi dă măsura vieţii. Cum o vom cunoaşte însă?

Voia lui Dumnezeu se exprimă prin poruncile Lui, care se cuprind în Sfânta Scriptură. Poruncile tratează cu claritate multe aspecte. Astfel, aproape că nu există motiv de problematizare pentru aceste subiecte. N-avem decât să aplicăm simplu, în viaţa noastră de zi cu zi, ceea ce prevede legea dumnezeiască. Ce vom face însă când ne vom confrunta cu o problemă încurcată, a cărei dezlegare nu este exprimată direct şi clar în poruncile lui Dumnezeu?

În asemena situaţii, putem să dezlegăm aceste încurcături folosindu-ne fie de experienţa noastră, fie de experienţa altora. Alteori vom primi dezlegarea de la oameni evlavioşi şi cu discernământ sau vom fi îndrumaţi singuri, prin silogisme potrivite, combinând diferite porunci cunoscute. În cazuri speciale, Domnul ne va arăta tainic ce să facem, după ce ne-am rugat fierbinte. Ultimul mod ar fi cel mai bun, dacă inima noastră, izbăvindu-se de patimi, ar putea să audă clar glasul lui Dumnezeu. Sfinţii Părinţi au stabilit o regulă; să ne rugăm de trei ori, şi spre ce înclină inima noastră, aceasta să facem.

Deci, după ce aflăm voinţa lui Dumnezeu, indiferent de cale, trebuie să ne rugăm, cerându-i ajutorul, ca să-l punem în practică.


Sf. TEOFAN ZĂVORÂTUL

miercuri, 4 februarie 2009

DESPRE PUTEREA RUGĂCIUNII


Rugăciunea este atât de tare şi de puternică, încât poţi să te rogi şi să faci ce vrei, căci rugăciunea te va povăţui spre adevărata şi dreapta lucrare.

Ca să fii plăcut lui Dumnezeu n-ai nevoie de nimic altceva decât să iubeşti. " Iubeşte şi fă ce vrei" spune Fericitul Augustin, căci cine iubeşte cu adevărat, acela nu poate şi nu vrea să facă ceva ce nu este plăcut fiinţei iubite... Cum însă rugăciunea nu este decât revărsarea şi lucrarea dragostei, atunci se poate spune cu toată dreptatea despre ea acelaşi lucru: pentru mântuire nu e nevoie de nimic altceva decât de rugăciune neâncetată. Roagă-te şi fă ce vrei, şi vei atinge ţelul rugăciunii, vei dobândi iluminarea prin ea!...
Spre a înfăţişa mai amănunţit înţelesul acestei chestiuni, o vom lămuri prin pilde:

1.Roagă-te şi gândeşte ce vrei, iar gândurile tale se vor curăţi prin rugăciune. Rugăciunea îţi va lumina mintea, va izgoni şi va linişti toate gândurile necuviincioase. Aceasta o întăreşte Sfântul Grigorie Sinaitul: " Dacă vrei, ne sfătuieşte el, să alungi gândurile şi să-ţi curăţi mintea , atunci izgoneşte-le cu rugăciune, căci afară de rugăciune , nimic nu le poate ori".Sfântul Ioan Scărarul spune în această privinţă un lucru:" Caută să biruieşti vrăjmaşii ce ţin de gânduri prin Numele lui Iisus. Afară de această armă nu vei găsi alta."

2. Roagă-te şi fă ce vrei, şi faptele tale vor fi plăcute lui Dumnezeu, iar ţie-ţi vor fi folositoare şi mântuitoare. Rugăciunea deasă, chiar atunci când nu iei seamă de cererea pe care o faci, nu va rămâne fără rod ( cf. Marcu Ascetul), pentru că în ea însăşi se află o putere plină de dar: " Sfânt este Numele Lui, şi oricine va chema Numele Domnului se va mântui. " Aşa, de pildă, cel ce s-a rugat multă vreme fără să simtă vreo îmbunătăţire în viaţa sa păcătoasă, a primit în cele din urmă înţelepţire şi chemare la pocăinţă. O fata iubitoare de plăceri se ruga, şi rugăciunea i-a arătat calea spre viaţa feciorelnică şi spre ascultarea învăţăturilor lui Iisus Hristos.

3. Roagă-te şi nu încerca să birui patimile doar prin propriile puteri. Rugăciunea le va dărâma, în timp:" Căci mai mare este Cel ce e în voi decât cel ce este în lume", spune Sfânta Scriptură, iar Sfântul Ion Carpatul învaţă că cel ce nu are darul înfrânării nu trebuie să se întristeze, ci să ştie că Dumnezeu cere de la el silinţa spre rugăciune, iar rugăciunea îl va mântui.
Despre un bătrân scrie în Pateric cum " căzând, a biruit". adică, poticnindu-se de păcat, nu a deznădăjduit, ci s-a întors cu rugăciunea spre Dumnezeu şi Acesta l-a ridicat. Iată o pildă grăitoare!

4. Roagă-te şi nu te teme de nimic, nu te înfricoşa de necazuri, nu te înspăimânta de năpaste, căci rugăciunea te va apăra., înlăturându-le. Adu-ţi aminte de puţin credinciosul Petru, care sta să se înece; de Pavel, care se ruga în temniţă; de tânărul scăpat de rugăciune din ispita în care căzuse; de fecioara care, în urma rugăciunii, a fost salvată din mâinile unui ostaş care venise cu gânduri rele şi de alte cazuri asemănătoare. Toate aceste întâmplări arată puterea, tăria şi întinderea atotcuprinzătoare a rugăciunii făcută în Numele lui Iisus Hristos.

5. Roagă-te oricum, însă mereu şi nu te nelinişti de nimic, fii vesel şi liniştit cu duhul, căci rugăciunea va rândui toate şi te va înţelepţi. Ţine minte puterea rugăciunii despre care vorbesc Sfinţii Ioan Gură de Aur şi Marcu Ascetul; cel dintâi spune că "rugăciunea chiar când este făcută de noi, care suntem plini de păcate, ne curăţă numaidecât"... Iar al doilea vorbeşte astfel: " Ca să ne rugăm într-un fel oarecare, stă în puterea noastră; dar să te rogi curat este un dar de sus!" Prin urmare, jertfeşte lui Dumnzeu ceea ce îţi stă în putere; adu-I la început drept jertfă măcar cantitatea, adică un număr mare de rugăciuni, şi puterea lui Dumnezeu se va revărsa în neputinţa ta. Rugăciunea va deveni o deprindere şi, făcându-se una cu firea, va ajunge o rugăciune curată, luminoasă, înflăcărată, aşa cum se cuvine.

6. Apoi, în sfârşit, îţi mai spun că dacă vremea vegherii tale ar fi însoţită de rugăciune, atunci, în chip firesc, nu ţi-ar ajunge timpul nu numai pentru fapte păcătoase, dar nici pentru gânduri necurate.(...)

Repetarea deasă a rugăciunii ţine fără nici o îndoială de voinţa noastră liberă, pe câtă vreme osârdia, desăvârşirea, ca şi curăţenia rugăciunii sunt un dar de Sus.
( fragment din PELERINUL RUS)

vineri, 30 ianuarie 2009

DE CE PLÂNGI, IISUSE DOAMNE?

Motto:
" Căci cu inima se crede spre dreptate,
iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire."
( Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel 10;10)

Stau la Slujbă...Din icoane
pârâiaşe sângerii
curg din glezne şi din palme...
Rupând rane vineţii,
ce abia s-au mai legat,
plânge Trupul flagelat...
De ce plângi, Iisuse Doamne?
Şi azi, singur, M-ai lăsat...

Ies în stradă...Zvon de câini...
Trece-un cerşetor grăbit...
Parcă lumea asta-l frige,
parcă e de toţi gonit...
Scapă pâinea şi tot fuge...
De ce plângi, Iisuse Doamne?
Astăzi, iar am flămânzit...

La spital...coadă la uşă...
Liceene fac avort...
Este cerul de cenuşă,
soarele-i un cap de mort...
E-un copil... în tomberon...
cade-o rază de neon
luminându-i chipul supt...
De ce plângi, Iisuse Doamne?
A-nchis ochii...şi-a tăcut....

Pe sub gardul puşcăriei...
Printre gratii, mâini de robi
ce au venele tăiate:
curge sângele în noapte,
strigăt de singurătate...
Râd, pe streşini, negrii corbi...
De ce plângi, Iisuse Doamne?
Mor şi astăzi, printre orbi...

Sunt acasă...Scot paltonul...
Şi, deodată, în oglindă
îmi văd sufletu-atârnat
ca o lacrimă, de grindă...
Urlu-n mine, ca un mut:
De ce, Doamne?! De ce, Doamne?
Oare... milă... n-am avut?...

Când, cu-n geamăt, mi-a răspuns
Era tot, un plâns, Iisus...
Ar fi vrut, cumva, să strige...
Şi-i curgea din gură sânge
Când a spus, şoptit, durut:

AI VĂZUT...ŞI AI TĂCUT...

joi, 29 ianuarie 2009

ODĂ MARELUI ODIOS - proiect de imn european

Se dedică celor 11 milioane de copii avortaţi... şi celor 75% din tineretul român de azi care suferă de depresie... Deocamdată...

Buldozer albastru
cu şenile-nstelate
vii dinspre moarte
şi mergi către moarte
demolând conştiinţe
te-aud zi şi noapte
infern ambulant
ce faci din inimi
pastă de-asfalt
pe-autostrada
marilor păcate
Buldozer albastru
cu şenile-nstelate

Buldozer albastru
ieri roşu erai
cu grijă maternă

ne nivelai
Azi, şenila ţi-e fină
dar sfarmă mai tare
până imprimă
adânc în inimă
codul de bare
Astăzi prin lege
şenila ta şterge
de pe pământ
tot ce e sfânt
urma de cuie
de lance de cnut
şi-ntinde pe toate
feţele integrate
al Iudei sărut
Buldozer albastru
ieri roşu erai
cu grijă maternă
ne nivelai

Buldozer albastru
cu şenile-nstelate
eram doar o victimă
azi sunt un" produs"
de serie de mase

de mare confort
cu programe de scos
din sânge din os
ştiinţific frumos
cu buldozerul soft
pe Iisus Hristos
O, Fiară decentă
balaur sfios
(te rupe şi-acuma
grija de om
ca mai demult
cu Eva sub Pom)

Lama ta scurmă
şi lasă în urmă
demenţă şi moarte

Buldozer albastru
cu şenile-nstelate

marți, 27 ianuarie 2009

DORUL DORURILOR


Mi-e dor de Tatăl sufletului meu
precum i-e rădăcinii însetate
a ierbii rătăcită în pustiu
cu frunzele uscate şi crăpate.

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu
cum orbului i-e sete de lumină;
bătrânului lepros, de trupul său
şi sfântului, să n-aibă nici o vină.

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu
ca dorul unui osândit la moarte
ce tânăr zace prins în lanţul greu
al plânsului din ultima lui noapte.

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu
ca fiului risipitor, de pâine;
ca muribundului, de tot ce-i viu:
parcă e foamea-ntregii lumi în mine.

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu
în orice gând şi orice respirare;
spre El tânjeşte inima mereu
cu orice bucurie şi-ntristare.

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu
precum întregii Firi, de mântuire;
precum lui Dumnezeu, de Dumnezeu;
precum copilăriei, de iubire.

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu,
dor dureros, mistuitor, ascuns...
Un dor ce-L face om pe Dumnezeu,
când inima Îl strigă pe Iisus!

Mi-e dor...Dar nu mi-e dor de-ajuns!
Zilnic îl sting cu pofte şi păcate...
Dar, iar l-aprinde dulcele Iisus
când Se pogoară după mine-n moarte...

Căci doru-acesta-i chiar durerea Vieţii
rănită-n mine de păcatul meu...
Ea-şi poartă Crucea-n inima tristeţii
ca să îmi fie mie dor de Dumnezeu...

Mi-e dor de Tatăl sufletului meu...


sâmbătă, 17 ianuarie 2009

CINEVA PLÂNGE ÎN MINE CÂND DORM...


lacrimile Lui
biruie faţa cenuşie a morţii
deschide ochii milei
în întunericul rece al uitării

lacrimile Lui
îmi străbat amintirile
în torentele limpezi de munte
în ploile repezi de vară
picurând
din pliscul păsărilor de baltă când li se zbate peştele-n cioc
din streaşina lină a bisericuţei de lemn
de pe muchiile tocite ale crucilor din cimitir
mângâind
durerea infinită a pământului
din care sunt zidit

lacrimile Lui
îmi caută pretutindeni inima
strigându-mă fără sunet
chemându-mă fără glas
precum mâinile unui orb
ce-şi pipăie
ca pe muchia unei prăpăstii
propriul chip

lacrimile Lui
curg dintr-o rană deschisă
între moarte şi somn...

Mă voi trezi în zori
doar pentru că Cineva
plânge în mine
când dorm...