joi, 4 iunie 2009

Din durerile Ortodoxiei...

Cu puţine zile în urmă am avut o discuţie cu un medic despre credinţă. Afirma categoric:
"Eu nu am nevoie să merg regulat la biserică, nici nu simt nevoia să mă spovedesc... Eu am o credinţă a mea, în sufletul meu..."
Bineînţeles că nici de Sf. Împărtăşanie, nici de cărţile duhovniceşti, după opinia sa, nu e nevoie...
Uimitoare atitudine la cineva care atunci când te îmbolnăveşti primul sfat pe care ţi-l dă e să nu încerci să te vindeci singur, ci să consulţi imediat un specialist! Care accentuează că o tratare diletantă a bolii poate avea consecinţe catastrofale!
Aceeaş atitudine o au şi sectanţii. Ei au luat "Tratatul de medicină a sufletului" (Sf. Scriptură) de pe masa medicului şi ignorând toată experienţa medicală de până la ei, au început să se diagnosticheze şi să trateze singuri... Şi chiar dacă, printr-o minune, ar nimeri reţeta, n-au farmacie...
Şi medicul meu nu e decât un sectant fără Biblie...
Căci credinţa adevărată este cea a Bisericii, este Darul lui Dumnezeu aşezat, de 2000 de ani în acelaş Potir, Ortodoxia , un Dar de care se împărtăşesc persoanele particulare prin comuniune sacramentală cu Sf. Treime, în Biserică, prin Sfintele Taine.
"Credinţa mea" este o credinţa în sine însuşi ridicată la nivel de religie.
Şi, după cum ne spun specialiştii, Sf. Părinţi, cea mai cumplită boală...
" Deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să statornicească dreptatea lor, dreptăţii lui Dumnezeu ei nu s-au supus..." ( Ep. către Romani 10,3)

4 comentarii:

Simona-Alexandra spunea...

Din pacate, asta imi spune si mama...ca ea crede in inima ei...si se supara cand vede ca citesc atatea carti ortodoxe si ca incerc sa iau invataminte din ele, sa ma folosesc de ele in viata de zi cu zi. O deranjeaza faptul ca ma transforma in felul asta...spune ca sunt fanatica religioasa pentru ca incerc sa ii explic anumite lucruri, atunci cand vorbesc cu ea. Si ma doare.

Anonim spunea...

Dă-i să citească acest material...Pâna la altceva mai bun...
E luptă Simona...e luptă, draga mea, pe viaţă şi pe moarte... A crede în Hristos înseamnă a lupta până la capăt...
Şi arma noastră este credinţa!
Doamne-ajută!

Simona-Alexandra spunea...

Multumesc. Ne va tine Domnul, ca este Bun, ca in veac este mila Lui...Sa aiba grija de tine, ca stiu ca iti e foarte greu!
Doamne ajuta!

Anonim spunea...

Antropocentrismul si hristocentrismul fata in fata !Egoismul si sfintenia, lumina si intunericul, Dumnezeu si satanaomul singur si Biserica, trupul tainic a lui Hristos.Dar aici mai e ceva;insingurarea omului modern o face tot biserica, asta secularizata, institutionalizata si inrobita globalizarii finalului de ev!