joi, 4 iunie 2009

DUPĂ AVORT


Erau doi pe o bancă tăcuţi şi fumau
simţeau nevoia să se învăluie-n fum
erau două absenţe care creşteau
şi când genunchii li se-atingeau
din inimi cădeau fire albe de scrum...

Apoi... el a desfăcut o sticlă de vin
ea... a început să plângă încetişor
fiecare se îmbăta cu ce mai putea
n-ajung ţigările pentru-un omor
"totuşi acolo cineva se zbătea! se zbătea!"
şi o rană cosmică între ei se mărea
înlocuind deodată citadinul decor

cu un loc strâmt şi întunecos şi hain
un pântece de fiară unde ei se iubeau
cu mâinile pătimaş apucând şi rupând
cu gurile flămânde muşcând şi sfărmând
mădularele fragede... ale unui... străin...
............................................
Pe-o bancă doi tineri fumează şi stau
cu ochii-n pământ suspină şi beau
locul se umple de ură şi chin
şi plină cu strigăte e sticla de vin...
..........................................
Odată pe-o bancă doi tineri erau...

2 comentarii:

Umbra din umbra spunea...

Înfiorător!!!

cheerskill spunea...

Incredibile poezii. Parca despici aerul cu ele.