luni, 15 iunie 2009

PREOŢILOR NOŞTRI, CU DRAGOSTE...

Era odată, nu demult, într-un oraş de provincie, un preot.
Şi era acel preot deosebit de prosper... Oamenii îl socoteau îngânfat şi pus pe căpătuială şi clătinau din cap rânjind când treceau pe lângă vila pe care şi-o ridicase, undeva aproape de centru... În curte strălucea o maşină nouă şi scumpă, iar preoteasa era mereu foarte elegantă... Părintele îşi petrecea, în fiecare an, concediul în străinătate şi făcea mereu mare caz, în conversaţii, de călătoriile şi cunoştinţele sale...
După faţa prea intens vascularizată părea că se înţelege bine şi cu vinul, deşi nimeni nu-l văzuse beat... Era catalogat ca preot "de meserie", uns cu toate alifiile birocratice şi administrative, care a prins o parohie bună şi s-a pus pe viaţă dulce...
Şi iată că deodată, fără ca nimic să-i prevestească sfârşitul, părintele a închis ochii.
Familia l-a înmormântat ca pe un om de seamă... Parohienii l-au mai bârfit o vreme: ca pe un om de nimic...
Apoi vremea, precum frunzele toamnei, a început să îngroape şi amintirea lui...
După vrea două săptămâni unul din oamenii din parohia acestui preot a mers la un pustnic.
După ce şi-a mărturisit necazul, pustnicul l-a întrebat:
- Înainte de a veni la mine ai fost la preotul tău?
- Păi, n-am fost... Că preotul cel vechi abia s-a dus, iar cel nou încă n-a fost instalat... Iar răposatul nu era om duhovnicesc...
- Măi, creştine, i-a spus pustnicul cu ochi scăpărători.... Să nu mai spui aşa despre preotul acela pentru că, să ştii că el petrece acum în Rai, cu îngerii!
Omul a rămas cu gura căscată. După câteva clipe, revenindu-şi din uluială, a spus cu glas tremurat:
- Păi, cuvioase... Părintele era om lumesc, îi plăcea averea şi băutura... Iar dacă îl supărai cu ceva se mânia foarte tare şi te făcea albie de porci... Pe deasupra era foarte îngâmfat, îi plăcea să pară cel mai deştept .... Pe toţi ne trata de sus şi ne jumulea de parale....
- Măi, creştine... Asta aţi văzut voi... Dar, la marginea oraşului era o femeie văduvă, cu cinci copii, căreia , cu vre-o 10 ani în urmă i-a murit bărbatul... Şi a lăsat-o fără nici un venit şi fără casă, pentru că era ipotecată la bancă... Preotul vostru i-a plătit ipoteca şi i-a dat casa înapoi... Ba i-a şi întreţinut pe toţi până au crescut copiii şi au început să lucreze... Iar femeia a stat de vreo câteva ori în spital... Părintele i-a plătit operaţiile şi a angajat o femeie ca să stea cu copiii cât a lipsit ea....
Cu o săptămână înainte de moartea preotului, a murit această văduvă... Şi pentru că Dumnezeu a zis:" " Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca, atunci când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice." ( Luca 19,9), aşa şi văduva cea credincioasă care cu suferinţele ei şi-a agonisit casă în cer, l-a primit pe părintele la dânsa... Căci cine are milă, are parte de milă...
Şi dacă ai şti tu, măi omule, de câte ori l-a ispitit diavolul pe părintele ca să se îndreptăţească în faţa oamenilor cu fapta lui cea bună! Dar el răbda şi tăcea, deşi toate patimile lui văzute îl chinuiau să spună binele făcut şi să-l piardă... Căci binele văzut, mai devreme sau mai târziu, îl dărâmă laudele oamenilor...
Aşa că nu mai judecaţi, măi, după cele văzute... Lăsaţi judecata Celui Care cunoaşte inimile...
Şi rugaţi-vă pentru fiecare suflet de om ca să-l biruiască pe vrăjmaşul diavol întru cele ascunse...

3 comentarii:

PR. NEAMTU MINEL spunea...

Vai ce poveste draguta...dar cum ramane cu discernamantul?A judeca e propriu numai lui Dumnezeu iara noua oamenilor ne este proprie discernerea ca altfel n-am fi facuti dupa chipul lui Dumnezeu, ba mai mult chemarea noastra e sa tindem si spre asemanare;asadar trebuie sa discernem.Altfel cum se explica cele 7 sinoade ecumenice si multimea celorlalte sinoade locale, respectiv existenta in Biserica a Tainei spovedaniei? Sau poate te gandesti ca doar popii pot sa discearna asadar doar ei au chemarea spre asemanare?

Adrian Sârbu spunea...

Sfantul Ioan Botezatorul este cel mai mare om nascut din femeie. Dar si talharul cel bun s-a mantuit.

Anonim spunea...

Asa si? Si Becali face lucruri din astea (dar in vazul lumii). Cat despre partea ca - era un nenorocit dar a facut un lucru bun, pentru asta nu o "sa petreaca in Rai". Macar de mi-ati posta comentariul.