marți, 7 aprilie 2009

SCRISOARE de FLORII

fratelui meu Marius, ca mie însumi

...îmi amintesc
de acel bătrân surdo-mut
ce-n grădina de vară
împărţea trecătorilor flori...

şi lacrimile
de pe obrazul lui aspru
neras...

şi ochii în care Lumina
îşi lua rămas bun
de la oameni...

cu o mână tremurătoare ne întindea
margarete de câmp
ţinând buchetul lipit de trup
atât de strâns
încât
atunci când le oferea
mi se părea că le smulge
din piept ...
...........................................................

...acum plâng în tăcere şi scriu
cu o mână tremurătoare încercând
să prind florile pe care
în grădina devastată
a inimii
ni le întinde
Hristos...

Niciun comentariu: