...îmi amintesc
de acel bătrân surdo-mut
ce-n grădina de vară
împărţea trecătorilor flori...
şi lacrimile
de pe obrazul lui aspru
neras...
şi ochii în care Lumina
îşi lua rămas bun
de la oameni...
cu o mână tremurătoare ne întindea
margarete de câmp
ţinând buchetul lipit de trup
atât de strâns
încât
atunci când le oferea
mi se părea că le smulge
din piept ...
...........................................................
...acum plâng în tăcere şi scriu
cu o mână tremurătoare încercând
să prind florile pe care
în grădina devastată
a inimii
ni le întinde
Hristos...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu