A VENIT VREMEA...

A venit vremea despre care-am citit…
A venit timpul despre care-am vorbit
cu teamă, suspin ori tremurat cuvânt…
Şi feţele, deodată, de cremene sunt!

A venit vremea să fim ce-am crezut !
A venit timpul să ne smulgem din lut !
Nu mai e "mâine", totu-i "acum şi aici":
e clipa ce şuieră făcându-se bici!

Totul se-opreşte! Vreme-a sosit:
fiecare, vândut, scuipat, pălmuit,
află Scriptura-n tâlcuirea cea vie
scrisă, în carne, de pumni şi de cuie!

A venit ceasul braţelor deschise
în faţa iadului cu uneltele-ncinse…
Vremea pironirii, veşnicia de fiere
ce picură-ncet doar venin şi durere…

Sudorile de sânge… nemărginita rană…
şi inima bând gheena spaimă cu spaimă…
Ne sfarmă minţile agonia totală…
A torturii zilnice nesfârşită spirală
ne spintecă nervii, fir după fir:
ne urlă sufletul în hristic delir…

Şi când se face Lumină

acel strigăt deplin,
străbatem, deodată, Calea prin ură;
deschidem, cu toţii, o singură gură
zdrobită, uscată, arsă de chin:
spre pământul din Pâine
şi cerul din Vin…
……………………………………………………..

A venit ceasul cel mereu amânat…
A sosit adevărul ce-nadins l-am uitat...
Soră de sete! Fraţi de năpastă!
Ni se deschide
Uşa din coastă

nouă… celor
fără căinţă
şi faptă…

ultima milă

ultima dată