sâmbătă, 17 ianuarie 2009

CINEVA PLÂNGE ÎN MINE CÂND DORM...


lacrimile Lui
biruie faţa cenuşie a morţii
deschide ochii milei
în întunericul rece al uitării

lacrimile Lui
îmi străbat amintirile
în torentele limpezi de munte
în ploile repezi de vară
picurând
din pliscul păsărilor de baltă când li se zbate peştele-n cioc
din streaşina lină a bisericuţei de lemn
de pe muchiile tocite ale crucilor din cimitir
mângâind
durerea infinită a pământului
din care sunt zidit

lacrimile Lui
îmi caută pretutindeni inima
strigându-mă fără sunet
chemându-mă fără glas
precum mâinile unui orb
ce-şi pipăie
ca pe muchia unei prăpăstii
propriul chip

lacrimile Lui
curg dintr-o rană deschisă
între moarte şi somn...

Mă voi trezi în zori
doar pentru că Cineva
plânge în mine
când dorm...

7 comentarii:

Anonim spunea...

Sa ne ajute Dumnezeu sa ne trezim cat mai repede! Dumnezeu sa va fie aproape

Mariana spunea...

Minunate versuri! Sunt ca un plâns liniştitor. Asat mi-a adus aminte de o poezioară de a mea.
( 23 iulie - 2008 - am strâns în palme lacrimile celor ce îmi sunt ,,aproapele" meu...s-au amestecate cu ale mele...erau atât de preţioase şi s-a găsit un Cumpărător...)

LACRIMI - NESTEMATE

,,– Este cineva pe-aicea care cumpără suspine?
Am atâtea adunate!... Toate tolbele mi-s pline!

Am oftaturi, multe lacrimi; toate puse în desagă.
De vă trebuie, v-ajunge pentru înc-o viaţă-ntreagă…

Nu le vând ca voi să plângeţi, să oftaţi în miez de noapte:
Ştiu că-n voi vor prinde aripi, devenind Dorului şoapte...

Voi veţi şti că zborul lor va fi-o dulce mângâiere
Când aripa şoaptei dragi va fi atingere-n durere.

Hai! Veniţi şi cumpăraţi! Am şi lacrimi nestemate:
Am cules în palmă, sfânt, plâns de soră ori de frate...

Într-al inimii potir adunat-am doruri, vise
Şi le vând în vers acum, tot cu lăcrimioare scrise...

Am şi-n gene, de vânzare, dor de frate-n miruri plânse...
Şi pe-acestea azi le-aş vinde ca pe briliante strânse.

Îmi sunt dragi că străluceşte-n fiecare doar Iubirea!
Of!... Eu nu le-aş vinde, Doamne! Sunt de preţ, sfântă menirea!

Cu-atât drag mă uit la ele şi le-alint cu line versuri,
Când le strâng din nou în braţe, plâng în clătinate mersuri...

O, scumpele-mi lacrimi calde şi prea îndelungi suspine!
Vă va preţui oftatul cineva mai mult ca mine?!...

– EU!... se-aude-ncet o şoaptă care-mi înfioară dorul...
EU, Maria: Domnul Slavei, Cel-ce-sunt, Învăţătorul!

– O, Rabuni, Mir de lacrimi! Dorul mi-e suspinul greu...
Blând, spre ea, Învăţătorul ’tinse braţ de Dumnezeu...

– Vreau ca EU să cumpăr totul: lacrimi grele şi suspine,
Dorurile strânse-n taină, plânse-apoi pentru oricine.

– Ce-ai să faci cu-atâtea lacrimi?!... O, Rabuni! De ce plângi?!...
Ce suspini, oftând amarnic?... De ce mâinile îţi frângi?!...

– O, copilă, nestemate-n Nestemate se plătesc...
Acum plec... Plec la Golgota, să v-arăt cât vă iubesc!...

Duc acolo tot suspinul şi păcatul omenirii,
Răstignirea fi-va preţul cel mai mare al Iubirii.

Daţi-Mi Mie tot ce doare, orice lacrimă tăcută!
Vă voi da, în schimb, Iubirea care Pacea o sărută...,,

Anonim spunea...

uneori am senzatia ca sunt singura care a pierdut, ca am pierdut pentru ca am fost singura care a oferit...ma urasc pentru momenele astea de tristete, pentru clipele de deznadejde si renuntare.Bunul Dumnezeu ma ajuta mereu, chiar daca nu merit deloc si totusi eu ma las intristata de aceste lucruri, trecatoare probabil..ma las lovita de tot - de prieteni de apropiati sau de sentimentele mele.mereu reusesc 'performanta' de a uita ca singul si cel mai bun prieten al meu e Tatal nostru al tuturor - Dumnezeu, mereu reusesc sa ma las depasita de problemele lumesti-poate pe care oricine le intalneste si le duce, dar eu le sporesc le traiesc prea intens.asa am facut mereu si chiar si acum cand e cu mult mai bine, tot rau imi fac.ma tem ca nu o sa ma pot descurca niciodata, ca nu voi reusi pentru ca sunt un esec, si mereu reusesc performanta de a-mi face singura rau,de a-mi distruge singura binele, fericirea. toti au impresia ca sunt bine, ca m-am facut bine, ca sunt puternica si pot,dar ei nu au nici cea mai vaga idee cat ma zbat in fiecare clipa..fiecare secunda e un chin in plus, e un alt gand care ma intristeaza si o alta lupta groaznica sa nu ma las rapusa de de ele.timpul trece groaznic de greu cand doare si zboara cand as vrea sa se opreasca.poate gresesc,defapt si faptul ca respir e o greseala pentru ca nu am nici un merit;dar va rog sa ma iertati ca va deranjez...

Anonim spunea...

[...]uneori cred ca sunt singura care nu a mai depasit momentul, defapt singura care a ramas asa...singura persoana care nu s-a mai facut bine ci a sporit in rau.

pescarus spunea...

nu ne deranjezi nicidecum...
din cand in cand, vad cum credinta mea se stinge, trezvia mea slabeste si nici sa ma mai rog nu pot. Dumnezeu, prin marea lui mila si iubire de oameni, ma aduce la REALITATE si iarasi am putere...
se stie ca uneori vrajmasul ne ispiteste cu lucruri absurde. nu ne cunoaste adancul sufletului, umbla bezmetic sa ne piarda.
mi-am dat seama astazi ca poate toate acestea se intampla numai din vina mea. eu m-am stins, eu am slabit, eu am cedat, toate acestea atunci cand as fi putut mai mult. caci n-ar fi fost o problema daca ma lasam batut cand nu mai puteam; problema este cand te lasi batut desi mai poti. spune-i lene, dar cu adevarat este necredinta. si deci, imi dau seama ca necredinta mea din necredinta s-a nascut, iar deznadejdea din deznadejde.
Dumnezeu m-a luminat si mi-a aratat ca singura dorinta a sufletului meu este sa fie aproape de El. Nadajduiesc in Domnul. Nadajduiesc in rugaciunile Preacuratei Maicii Sale si ma rog sa nu pierd harul, caci daca omul pierde harul, il pierde pe Dumnezeu. Si daca il pierde pe Dumnezeu, atunci CE mai are?

Doamne ajuta

Anonim spunea...

multumesc.si Slava lui Dumnezeu!o sa-ti mai vorbesc,dar acum nu e momentul.multumesc inca o data

Anonim spunea...

,,Luati seama deci cum auziti: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, si ce i se pare ca are se va lua de la el." Luca 8,18