miercuri, 17 septembrie 2008

DESPRE TAINA POCĂINŢEI




" Dumnezeu nu aşteaptă să treacă timpul pentru pocăinţă.
Ai spus păcatul tău, te-ai îndreptat, ai fost milostivit.
Nu timpul depărtează păcatul,
ci aşezarea sufletească a celui care se pocăieşte
stinge păcatul.
Este cu putinţă să treacă mult timp
şi să nu câştige omul mântuirea,
în timp ce altul,
după o scurtă vreme,
mărturisindu-se nefăţarnic,
să se elibereze de păcat.

Iertarea păcatelor este izvorul mântuirii
şi răsplată a pocăinţei,
căci pocăinţa este bolniţă vindecătoare de păcate,
este dar ceresc,
putere făcătoare de minuni,
har care învinge urmările legii.
De aceea,
nu-l izgoneşte pe desfrânat,
nu-l îndepărtează pe adulter,
nu-şi întoarce faţa de la beţiv,
nu se scârbeşte de idolatru,
nu-l îndepărtează pe grăitorul de rele,
nu-l izgoneşte pe hulitor,
pe cel îngâmfat,
ci pe toţi îi preface,
căci pocăinţa este topitoarea păcatelor.

SF.IOAN GURĂ DE AUR


Un comentariu:

Adrian Sârbu spunea...

Uneori oamenii uită că ne-au povestit acelaşi lucru de mai multe ori sau chiar, ştiind aceasta, vor să ne mai spună încă o dată, pentru că le place lor povestea. Şi atunci, câteodată, când avem inima grea sau am fost supăraţi în ziua aceea, le zicem: "lasă-mă în pace, căci am mai auzit acestea şi le ştiu prea bine". Dar când suntem mai fericiţi, sau cu zâmbetul pe buze, ori când ne este drag de cel din faţa noastră, şi ştiind cât de mult îi place să ne povestească, îl lăsăm să vorbească şi ne însufleţim de-adevăratelea încă o dată la auzul poveştii. Uneori, chiar ne place o anumită poveste şi vrem s-o mai auzim o dată, fie că fratele nostru povesteşte frumos, ori că ne emoţionează întâmplările. Ce poate fi mai frumos?
Dumnezeu ne ştie toate poveştile. Ne ştie toate păcatele. Dar aşa de tare îi place Lui cum le povestim noi, că ar vrea să le audă mereu şi mereu...