joi, 27 august 2009

Şi totuşi sinceritatea,






















Sinceritatea Ortodoxiei
...

Vă dau vestea bună că nu suntem în situaţia de a fi dispărut dintre noi orice urmă de adevăr. Nu au dispărut toţi oamenii sinceri, buni, credincioşi, purtători de Dumnezeu (Hristofori). Nici n-au dispărut cărţile duhovniceşti, nici scrierile Sfinţilor Părinţi, nici Sfânta Scriptură. Dacă nu suntem siguri de una dintre acestea, să-i întrebăm, dar, pe cei cu adevărat sfinţi contemporani cu noi. Căci aceştia sunt ucenicii sfinţilor de dinaintea noastră, care au fost ucenicii altor sfinţi... până la ucenicii Mântuitorului Hristos, "fiu al lui Iosif, ... , fiul lui David, ... , fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, ... , fiul lui Noe, ... , fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu." (Luca 3, 23-38).
Avem deci Sfânta Scriptură, Vieţile Sfinţilor, Filocalia, scrierile patristice, cărţile liturgice... tot ce s-a consemnat în scris din trăirea oamenilor împreună cu Dumnezeu. De toate acestea se folosesc şi în zilele noastre monahii din mănăstirile de pretutindeni şi toţi credincioşii ortodocşi.
Ce-ar avea de câştigat un monah de la Athos care face sute de metanii într-o zi şi mănâncă pesmeţi cu apă, dacă ar minţi pe cineva? Ce ar fi avut de câştigat mărturisitorii mucenici, dacă mărturiseau mincinos? Căci au murit pentru Hristos. Ce mărturie mai mare este decât moartea pentru Hristos? Ce mărturie este mai mare decât Jertfa lui Hristos Însuşi? Pe urma Lui au păşit mulţi, cu crucea în spate şi mulţi păşesc şi azi, după două mii de ani. "Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi." (Ioan 15, 13).
Din toate scrierile mai-sus pomenite iese un miros plăcut al sincerităţii lipsite de răutate, de invidie, de ură, de mândrie. Doar milă şi smerenie sunt acele cărţi. Poate de aceea ne este şi atât de greu să ni le asumăm. Dar cel ce s-a pocăit şi a primit iertarea lui Dumnezeu în chip simţit va şti să fie milostiv. Iar a-ţi vedea propriile defecte este suficient pentru a începe smerenia. Ştiind şi că toată slava a lui Dumnezeu este, parcă ne vine mai uşor.
Toate scrierile acestea mustesc de curăţie pruncească şi înţelepciune dumnezeiască, încât sufletul atât de mult se bucură şi se odihneşte, simţind că, în sfârşit, a găsit pe Cineva care nu îl minte...
Şi totuşi, şi totuşi, şi totuşi... a lucra poruncile înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu, şi nu doar a le şti tâlcuirea.

Setea cea mai adâncă a omului este pentru adevăr - iar vestea cea bună, Evanghelia, e că Adevărul nu este o idee abstractă, ci o Persoană: Dumnezeul-Om Iisus Hristos!
Pentru Acesta, trebuie să ştim:
mulţi plâng, mulţi se trudesc, mulţi sunt prigoniţi, omorâţi, batjocoriţi, mulţi se nevoiesc, mulţi suportă răutăţile, mulţi iubesc... Eu însumi am întâlnit oameni cu o viaţă sfântă. Alţii, doar simpli credincioşi. Monahi sau mireni, mă ţin de ei ca să nu cad. Biserica e Trupul lui Hristos. Amin.

4 comentarii:

Lifer spunea...

Multi oameni nu cred in Biblie si spun ca tot ce scrie acolo sunt povesti, dar uita ca apostolii nu puteau sa minta, altfel ar fii pierdut totul.
Cu totii insetam dupa Adevar... din pacate il cautam in minciunile lumii.
Pe mine m-a uimit, cand am inceput sa descopar ortodoxia, cat de smerite si pline de adevar sunt scrierile si invataturile oamenilor cu viata sfanta.
Si cum a spus si parintele Rafail Noica...Ortodoxia e firea omului.

Adrian Sârbu spunea...

Multi oameni "nu cred pana nu vad". Dar nu-si dau seama ca asa cum n-au vazut ce s-a intamplat acum 2000 de ani la Ierusalim, la fel n-au vazut nici ce s-a intamplat inainte sa se nasca. Deci, nu ii deranjeaza sa creada ca au existat oameni de stiinta, artisti, istorici, domnitori, regi, presedinti... inainte de ei, in schimb li se pare imposibil sa creada ca Hristos chiar a fost pe pamant.
Cam selectiva neincrederea asta in lucrurile pe care nu le-au vazut cu propriii ochi.

a_mee spunea...

Mare dreptate ai. Adevarul nu este o abstractiune ci este o persoana: Iisus Hristos. Ceea ce schimba radical toate "datele problemei".
Si tot asa, dragostea cea dupa care insetam cu totii si am face orice sa o avem, nu este o notiune abstracta ci este, de asemenea, o persoana: Iisus Hristos este Dragostea.
Gasindu-l pe El, gasesti Totul.
Dar asta este ceva ce trebuie trait si nu teoretizat.
Ortodoxia se traieste.
Chemarea, pentru cei din afara ortodoxiei, este "veniti si vedeti". Ne putem baza, insa, pe spusele parintelui Arsenie Boca: "Aceasta este raţiunea ascunsă a Providenţei: toată lumea este ispitită să se ciocnească de Iisus".
Bucurie!

Munteanu Mihaela spunea...

Frumos spus.Doamne-ajuta!