DE CE PLÂNGI, IISUSE DOAMNE?

Motto:
" Căci cu inima se crede spre dreptate,
iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire."
( Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel 10;10)

Stau la Slujbă...Din icoane
pârâiaşe sângerii
curg din glezne şi din palme...
Rupând rane vineţii,
ce abia s-au mai legat,
plânge Trupul flagelat...
De ce plângi, Iisuse Doamne?
Şi azi, singur, M-ai lăsat...

Ies în stradă...Zvon de câini...
Trece-un cerşetor grăbit...
Parcă lumea asta-l frige,
parcă e de toţi gonit...
Scapă pâinea şi tot fuge...
De ce plângi, Iisuse Doamne?
Astăzi, iar am flămânzit...

La spital...coadă la uşă...
Liceene fac avort...
Este cerul de cenuşă,
soarele-i un cap de mort...
E-un copil... în tomberon...
cade-o rază de neon
luminându-i chipul supt...
De ce plângi, Iisuse Doamne?
A-nchis ochii...şi-a tăcut....

Pe sub gardul puşcăriei...
Printre gratii, mâini de robi
ce au venele tăiate:
curge sângele în noapte,
strigăt de singurătate...
Râd, pe streşini, negrii corbi...
De ce plângi, Iisuse Doamne?
Mor şi astăzi, printre orbi...

Sunt acasă...Scot paltonul...
Şi, deodată, în oglindă
îmi văd sufletu-atârnat
ca o lacrimă, de grindă...
Urlu-n mine, ca un mut:
De ce, Doamne?! De ce, Doamne?
Oare... milă... n-am avut?...

Când, cu-n geamăt, mi-a răspuns
Era tot, un plâns, Iisus...
Ar fi vrut, cumva, să strige...
Şi-i curgea din gură sânge
Când a spus, şoptit, durut:

AI VĂZUT...ŞI AI TĂCUT...