sâmbătă, 6 februarie 2010

Prima mea colivă

4 comentarii:

Anonim spunea...

Viata in cerc

Bucla de Alfa.
Inel de Omega.
Parere crescanda
ca orice pas in afara cercului
este amagire.
Suspine negraite.
Lacrimi inabusite
si rugaciuni topite-n nemurire.

Iar cercul nu se mai largeste,
mereu aceleasi ţ persoane.
Inlantuiri nedesfacute
de pene rupte-
pe peroane,
n-au mai sosit vagoane.

Pustiu in gari.
Iutime si dureri fugare.
Sunt oameni avantati in zare-
s-au frant in ganduri si-n dorinte
cand zborul le era mai mare.

Despartiri temporare.
Pe unii dor, pe altii nu.
Dar, iata, se-ntalnesc din nou!
Le-a mai crescut cate-o aripa,
o bucurie cu ecou.

Emotii autentice.
Se sting incet
sau
le sting altii pentru ei,
Ca nu-s decat iubiri marunte
si patimi cu parfum de tei.

Si-ar vrea sa urle-
Zborul
le-a devenit prea strans,
Le-nabusa orice pornire,
ca-i buna, rea,
s-a transformat in plans.

Caci nimeni nu suporta
starile intermediare,
iar adevarul lor…
n-are nicio culoare.

Se chinuie, sarmanii.
Si altul, in tacere, le plange suferinta,
Verigile ii leaga nu-ntotdeauna bine,
dar scopul este unul: sa-mprastie credinta.

Durere-nlantuita.
Si oameni ce uita mereu
ca cercul lor are un centru
pe nume Dumnezeu.

Anonim spunea...

imi cer iertare pentru poezie. poate te ajuta, poate nu...
e dureros tot ce se intampla.
Doamne-ajuta!

pescarus spunea...

"ţ", te-am prins

Anonim spunea...

important e sa nu ma prinda altii
(buna intuiţie)