Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Articole recomandate foarte
- Ochii iubirii
- Surasul Ortodoxiei
- In asteptare
- Fisa postului
- Sarea care nu-si pierde gustul
- Ostrovul, dupa ce S-a aprins Lumina
- Istoria crestinismului
- Din durerile Ortodoxiei...
- Am innebunit?
- Un avort numit Romania
- Trei metanii lirice la Maica Domnului
- Vai mie daca nu iubesc
- Boschetarul
- Scrisoare catre un tanar
- Omul uitat (filmul)
Fără Tine...
Fãrã Tine aş alerga precum Cain
În Numele lui Hristos departe de El
Aş fi un rãtãcit, eretic şi rebel
Cu sufletul bezmetic şi hain
În Numele lui Hristos departe de El
Aş fi un rãtãcit, eretic şi rebel
Cu sufletul bezmetic şi hain
Fãrã Tine nu este Ortodoxie
Nu mai aflã nimeni calea cãtre Cale
Ne-am închina şi-am face osanale
Vrãjmaşului ce urcã din Vãpaie
Nu mai aflã nimeni calea cãtre Cale
Ne-am închina şi-am face osanale
Vrãjmaşului ce urcã din Vãpaie
Fãrã Tine de mult aş fi în iad
Fãrã Tine n-aş putea trãi o clipã
Lacrima Ta mi-e tainicã aripã
Ce-mi prinde sufletul când cad
Fãrã Tine n-aş putea trãi o clipã
Lacrima Ta mi-e tainicã aripã
Ce-mi prinde sufletul când cad
Recomandări
Persoane interesate
4 comentarii:
Viata in cerc
Bucla de Alfa.
Inel de Omega.
Parere crescanda
ca orice pas in afara cercului
este amagire.
Suspine negraite.
Lacrimi inabusite
si rugaciuni topite-n nemurire.
Iar cercul nu se mai largeste,
mereu aceleasi ţ persoane.
Inlantuiri nedesfacute
de pene rupte-
pe peroane,
n-au mai sosit vagoane.
Pustiu in gari.
Iutime si dureri fugare.
Sunt oameni avantati in zare-
s-au frant in ganduri si-n dorinte
cand zborul le era mai mare.
Despartiri temporare.
Pe unii dor, pe altii nu.
Dar, iata, se-ntalnesc din nou!
Le-a mai crescut cate-o aripa,
o bucurie cu ecou.
Emotii autentice.
Se sting incet
sau
le sting altii pentru ei,
Ca nu-s decat iubiri marunte
si patimi cu parfum de tei.
Si-ar vrea sa urle-
Zborul
le-a devenit prea strans,
Le-nabusa orice pornire,
ca-i buna, rea,
s-a transformat in plans.
Caci nimeni nu suporta
starile intermediare,
iar adevarul lor…
n-are nicio culoare.
Se chinuie, sarmanii.
Si altul, in tacere, le plange suferinta,
Verigile ii leaga nu-ntotdeauna bine,
dar scopul este unul: sa-mprastie credinta.
Durere-nlantuita.
Si oameni ce uita mereu
ca cercul lor are un centru
pe nume Dumnezeu.
imi cer iertare pentru poezie. poate te ajuta, poate nu...
e dureros tot ce se intampla.
Doamne-ajuta!
"ţ", te-am prins
important e sa nu ma prinda altii
(buna intuiţie)
Trimiteţi un comentariu