Motto: " Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire." ( Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel 10;10)
Stau la Slujbă...Din icoane pârâiaşe sângerii curg din glezne şi din palme... Rupând rane vineţii, ce abia s-au mai legat, plânge Trupul flagelat... De ce plângi, Iisuse Doamne? Şi azi, singur, M-ai lăsat...
Ies în stradă...Zvon de câini... Trece-un cerşetor grăbit... Parcă lumea asta-l frige, parcă e de toţi gonit... Scapă pâinea şi tot fuge... De ce plângi, Iisuse Doamne? Astăzi, iar am flămânzit...
La spital...coadă la uşă... Liceene fac avort... Este cerul de cenuşă, soarele-i un cap de mort... E-un copil... în tomberon... cade-o rază de neon luminându-i chipul supt... De ce plângi, Iisuse Doamne? A-nchis ochii...şi-a tăcut....
Pe sub gardul puşcăriei... Printre gratii, mâini de robi ce au venele tăiate: curge sângele în noapte, strigăt de singurătate... Râd, pe streşini, negrii corbi... De ce plângi, Iisuse Doamne? Mor şi astăzi, printre orbi...
Sunt acasă...Scot paltonul... Şi, deodată, în oglindă îmi văd sufletu-atârnat ca o lacrimă, de grindă... Urlu-n mine, ca un mut: De ce, Doamne?! De ce, Doamne? Oare... milă... n-am avut?...
Când, cu-n geamăt, mi-a răspuns Era tot, un plâns, Iisus... Ar fi vrut, cumva, să strige... Şi-i curgea din gură sânge Când a spus, şoptit, durut:
Se dedică celor 11 milioane de copii avortaţi... şi celor 75% din tineretul român de azi care suferă de depresie... Deocamdată... Buldozer albastru cu şenile-nstelate vii dinspre moarte şi mergi către moarte demolând conştiinţe te-aud zi şi noapte infern ambulant ce faci din inimi pastă de-asfalt pe-autostrada marilor păcate Buldozer albastru cu şenile-nstelate
Buldozer albastru ieri roşu erai cu grijă maternă ne nivelai Azi, şenila ţi-e fină dar sfarmă mai tare până imprimă adânc în inimă codul de bare Astăzi prin lege şenila ta şterge de pe pământ tot ce e sfânt urma de cuie de lance de cnut şi-ntinde pe toate feţele integrate al Iudei sărut Buldozer albastru ieri roşu erai cu grijă maternă ne nivelai
Buldozer albastru cu şenile-nstelate eram doar o victimă azi sunt un" produs" de serie de mase de mare confort cu programe de scos din sânge din os ştiinţific frumos cu buldozerul soft pe Iisus Hristos O, Fiară decentă balaur sfios (te rupe şi-acuma grija de om ca mai demult cu Eva sub Pom)
lacrimile Lui biruie faţa cenuşie a morţii deschide ochii milei în întunericul rece al uitării
lacrimile Lui îmi străbat amintirile în torentele limpezi de munte în ploile repezi de vară picurând din pliscul păsărilor de baltă când li se zbate peştele-n cioc din streaşina lină a bisericuţei de lemn de pe muchiile tocite ale crucilor din cimitir mângâind durerea infinită a pământului din care sunt zidit
lacrimile Lui îmi caută pretutindeni inima strigându-mă fără sunet chemându-mă fără glas precum mâinile unui orb ce-şi pipăie ca pe muchia unei prăpăstii propriul chip
lacrimile Lui curg dintr-o rană deschisă între moarte şi somn...
Mă voi trezi în zori doar pentru că Cineva plânge în mine când dorm...
UŞA MILOSTIVIRII deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine ci să ne mântuim prin Tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
