duminică, 7 septembrie 2008

SCOPUL EVLAVIEI ( nu doar pentru monahi n.n.)





Bătrân de la Muntele Athos

"Intrând în contact cu un monah ce a atins maturitatea duhovnicească, nu simţi nimic supraomenesc în el, nimic care să te uimească, ci mai degrabă ceva profund uman şi umil, ceva ce aduce pace şi un nou curaj. În ciuda ascezei sale, în ciuda separării sale de lume, el nu este în realitate tăiat şi rupt de oameni. Dimpotrivă, el se întoarce la ei, îi îmbrăţişează pe toţi oamenii în suferinţele lor şi devine cu adevărat uman ( subl.n.)
Progresul în viaţa monahală nu se recunoaşte după cantitatea postirilor şi ascezelor trupeşti, ci după gradul în care fiecare monah, în toată asceza lui, a ajuns să devină părtaş al harului Mângâietorului, având astfel pace în el însuşi în aşa fel, încât să fie pace pentru oameni, fraţii săi.
Monahii dintr-un anume schit erau convinşi că prin multele lor postiri şi lungile lor slujbe îi întreceau pe ceilalţi monahi în virtuţi. Un părinte duhovnicesc a spus despre ei aceasta:
" Nu-mi spuneţi cît de mult postesc, câte ceasuri durează rugăciunile lor. Altceva mă interesează. E cineva printre ei, chiar printre cei mai înaintaţi, care poate înţelege umanitatea obosită a zilelor noastre, care îi poate mângâia pe cei ce suferă? E cineva care îi poate elibera pe cei ce au căzut în cursele vrăjmaşului? Dacă există cineva care îi poate da pace fratelui său, care îl poate face în stare să ajungă să iubească viaţa, să se bucure şi să-i mulţumească lui Dumnezeu, acest lucru va arăta că acest monah e înaintat duhovniceşte."

Arhimandritul VASILIOS - Intrarea în Împărăţie

Niciun comentariu: